The Girl on the Train / Fata din tren
Articol de , 11 octombrie 2016, 08:51
Pe lângă două comedii, săptămâna cinematografică are ca premieră şi un thriller: „The Girl on the Train / Fata din tren”, ecranizare după bestseller-ul omonim scris de Paula Hawkins în regia lui Tate Taylor. Emily Blunt interpretează unul dintre cele mai bune roluri ale sale din ultima perioadă, pe Rachel Watson care a trecut printr-un divorţ ce a marcat-o atât de tare încât nu prea mai reuşeşte să se refacă. Locuieşte la o prietenă şi e căzută în patima băuturii, ajungând până la „a-şi bea minţile”, cum se spune pe la noi: nu-şi mai aduce aminte exact ce face şi face confuzii între realitate şi propria ei imaginaţie.
În fiecare zi, sub pretextul că s-ar duce la un job într-o agenţie de publicitate pe care l-a pierdut de mult, Rachel călătoreşte cu trenul, trecând pe lângă casa în care a trăit, crede ea, fericită alături de Tom, fostul soţ bine jucat de Justin Theroux, care are acum o altă soţie, Anna, şi un copil. În călătoriile acestea zilnice, începe să observe un cuplu care trăieşte două case mai departe, Megan şi Scott Hipwell. Cum lui Rachel îi place să viseze şi să deseneze, începe să-şi imagineze ce-i lipseşte: viaţa perfectă având ca protagonişti pe aceşti doi tineri, care par fericiţi şi veşnic dispuşi pentru sex. Mai ales el. Dar, într-o zi Rachel o vede pe Megan cu un alt bărbat, ceea ce o enervează la culme.
A doua zi, Rachel se trezeşte plină de vânătăi şi nu îşi mai aminteşte nimic din ziua dinainte. Ştie doar că ceva cumplit a avut loc, iar la televizor se anunţă că Megan Hipwell este dată dispărută… De aici eroina încearcă să afle ce s-a întâmplat în acea zi, ajungând în căutarea ei şi la psihoterapeutul lui Megan, pe care tânăra, ce se dovedeşte a avea înclinaţii nimfomane, l-a corupt.
Ce se întâmplă cu adevărat în casa celor doi tineri, dar şi în cea a lui Tom şi Anna, aflăm parţial şi din perspectiva celorlalte două femei, astfel încât cele trei femei ajung să se substituie, parcă, una alteia. Este, de fapt, viziunea lui Tom despre ele ca fiind interşanjabile pusă clar sub acuzare de perspectiva feministă omniprezentă în film şi prin reflecţii asupra identităţii în cadrul cuplului, abuzul fizic şi emoţional asupra femeii ori tema natalităţii. Dar şi Rachel vede soarta sa şi a celorlalte două femei, precum şi relaţia lor, ca simbolizate printr-un grup statuar ce reprezintă trei tinere dansând în horă, precum ielele din folclorul nostru, dintre ale căror chipuri vedem iniţial doar unul.
Cu toate subtilităţile sale, cu toate calităţile imaginii şi coloanei sonore, thrillerul „The Girl on the Train / Fata din tren”, ce rulează la Glendale Studio şi toate cinematografele de mall, nu se leagă dramaturgic, dând impresia de prea multe ori a lucrului căutat, adus pe ecran doar pentru că aşa a vrut scenaristul ori regizorul, fără să poată convinge, „revelaţia” din final fiind de-a dreptul rizibilă.
