“Julieta”

Articol de , 4 octombrie 2016, 16:05

Premiera „Julieta” este o dramă construită ca un thriller al sentimentelor de către Pedro Almoldóvar, care se întoarce la universul feminin în acest al 20-lea lungmetraj al său. Inspirat din trilogia „Runaway” scrisă de Alice Munro, acest film despre confruntarea şi asumarea propriilor greşeli şi despre căutarea seninătăţii, este propunerea Spaniei pentru premiile Oscar şi a 5-a peliculă a cunoscutului regizor spaniol selectată în competiţia oficială pentru un premiu Palme d’Or.
Între două coperţi din prezent în care Julieta are o relaţie de dragoste cu Lorenzo, un artist jucat de Darío Grandinetti ce-i descoperă suferinţa interioară şi îi e alături, sunt cuprinse trei decenii din viaţa personajul titular pe care ea le transcrie într-o lungă scrisoare, un fel de mărturisire adresată fiicei ei, Antía, pe care nu a mai văzut-o de 12 ani şi de a cărei urmă află întâlnindu-se întâmplător cu Beatriz, fosta prietenă prea intimă a fetei sale, a cărei rupere totală de trecut a fost cauzată tocmai de această relaţie. Întâlnirea cu Beatriz deturnează şi tulbură complet şi existenţa Julietei.

Miezul filmului este practic transpunerea în imagini a scrisorii prin flashback-uri combinate cu scurte momente de trecere prin timpul prezent. De la întâlnirea, într-un tren, cu Xoan, viitorul soţ şi tată al fiicei lor bine interpretat de arătosul Daniel Grao, şi până la momentul în care fata împlineşte 18 ani şi îşi părăseşte mama sub pretextul unei căutări spirituale, imaginile sunt speciale, construite parcă sub influenţa unor reverii. Pe măsură ce pune pe hârtie această scrisoare Julieta, luptând cu complexul vinovăţiei pentru a supravieţui incertitudinii, descoperă decizii şi gesturi inconştiente, percepute retrospectiv de protagonistă ca având consecinţe tragice. Cum ar fi abandonarea celor pe care îi iubim, ca şi cum nu ar fi însemnat nimic, ori nici nu ar fi existat. Asta şi pentru că Pedro Almoldóvar tinde să abstractizeze, în general, sentimentele, oricât de pătimaş s-ar manifesta ele la suprafaţă.

Julieta este interpretată remarcabil de două actriţe: de Adriana Ugarte ca tânără şi frumoasă profesoară de literatură antică şi de Emma Suárez, la vârsta a doua. Chipurile lor expresive, pe care se văd bogate transformări, sunt puse în evidenţă de prim-planuri revelatoare şi adeseori încărcate de emoţie. Chiar dacă personajele din jurul Julietei sunt construite de către regizor din doar câteva tuşe, trebuie menţionate unele din bunele interpretări. Cum sunt cele date de Inma Cuesta în rolul Ava, sculptoriţa prietenă cu Julieta, dar şi cu Xoan şi Lorenzo, ori de Rossy de Palma ca mai mult decât femeia de serviciu a familiei lui Xoan. Şi mai e de remarcat sugestiva muzică a compozitorului Alberto Iglesias inclusă în coloana sonoră a acestui film ce rulează la Cinema Europa, Cinemateca Union şi mare parte din cinematografele de mall.