”Profesorul de vioară” – o poveste despre salvare

Articol de , 21 septembrie 2016, 16:58

Deşi nu este un blockbuster, drama braziliană cu multă muzică „Tudo Que Aprendemos Juntos” rulează încă, la mai bine de o lună de la lansare, cu titlul românesc „Profesorul de vioară”. E drept că doar din când în când şi numai la cinematografele „de artă”, unde a fost distribuită de la început. De exemplu este proiectată azi la Cinema Muzeul Ţăranului, iar mâine, de la ora 17:00, la Cinemateca Union. De altfel, acest film a câştigat Premiul publicului la Festivalul de la Sao Paolo şi a fost foarte apreciat la Festivalul Transilvania de la Cluj, datorită eleganţei şi sincerităţii cu care prezintă o poveste despre salvare.

Realizat de Sergio Machado, regizor şi scenarist brazilian care a câştigat aprecierea publicului şi criticilor din 2005 cu drama romantică „Lower City”, filmul „Profesorul de vioară” este inspirat din istoria reală a Institutului Baccarelli, o organizaţie non-profit din Sao Paolo care oferă cursuri de muzică gratuite pentru tinerii din zonele defavorizate. „Nu am vreo iluzie că filmul ăsta, sau oricare altul, poate schimba realitatea unei ţări, însă cred că poate deschide calea spre un dialog despre rolul artelor în dezvoltarea tinerilor cetăţeni”, a declarat regizorul care, în ciuda „lipsei de talent muzical”, s-a înscris la cursuri de violoncel în cadrul amintitului institut pentru a putea fi mai aproape de studenţi şi a-i înţelege mai bine.

Regizorul Sergio Machado a lucrat la acest film atât cu mari actori ai Braziliei, cu actori la început de drum, ca tânărul şi talentatul Kaique de Jesus, dar şi cu nume cunoscute din scena muzicală braziliană: rapperii faimoşi Criolo şi Rappin’ Hood, maestrul Marin Alsop. Unul din marii actori brazilieni, Lázaro Ramos, interpretează foarte credibil pe talentatul violonist Laerte, care ratează, din cauza emoţiilor prea mari, un concurs pentru ocuparea unui post în prestigioasa orchestră simfonică din Sao Paolo. După această ratare, fiind în pragul falimentului personal, se întreţine dând lecţii de muzică, plătite de o fundaţie a adolescenţilor dintr-o şcoală publică din Heliopolis, cea mai mare favelă din Brazilia.

La început, Laerte consideră aceste lecţii o soluţie provizorie şi chiar e gata să renunţe la ele în momentul în care reuşeşte la un alt concurs şi devine coordonator al instrumentelor cu corzi din amintita orchestră simfonică. Violonistul vrea să renunţe la lecţii întrucât se loveşte atât de îndărătnicia şi obrăznicia elevilor săi, care nu cunosc nici măcar notele muzicale, orchestra lor sunând teribil de fals la început, dar şi de mafia ce controlează favela Heliopolis. Însă, profesorul de vioară descoperă mari talente, tineri care, în ciuda bătăilor încasate pentru studiul la instrument sau chiar fiind ameninţaţi cu moartea pentru afaceri dubioase, continuă să participe, din ce în ce mai implicaţi, la repetiţii. Şi mai constată că toţi aceşti tineri care se zbat să-şi găsească o cale bună în viaţă sunt un izvor de inspiraţie aducându-i şi lui succes în arta sa.