Odiseea familiei lui Kheiron – ”Noi 3 sau nimic”

Articol de , 3 august 2016, 15:41

Cea mai bună premieră pentru iubitorii de film adevărat este dramedia autobiografică „Noi 3 sau nimic”, de şi cu Kheiron, actor expresiv şi frumos aflat la debut în regie care prezintă odiseea propriei sale familii nevoită să fugă peste munţi înzăpeziţi din Iranul natal către libertatea, nelipsită de încercări, din Franţa, fără să se mai întoarcă vreodată în fostul „acasă”.

Kheiron îl interpretează, practic pe tatăl său, Hibat, avocat de profesie provenind dintr-o familie numeroasă care trăieşte în armonie într-o mică localitate din Iranul anului 1971. El se implică în tensiunile politice ale vremii şi ajunge să fie închis, împreună cu alţi fraţi şi prieteni ai săi, pentru că au avut curajul să îşi apere idealurile contrare regimului Şahului.

După 7 ani este eliberat, o cunoaşte pe viitoarea lui soţie, excelent interpretată de Leïla Bekhti, devine tată şi, din dragoste, se supune soţiei. Când pericolul devine mortal cei trei îşi abandonează pământul natal şi, via Istanbul, ajung în Franţa unde se confruntă cu diverse piedici şi trec prin multe peripeţii. Dar cum sunt o echipă unită pot înfrunta orice provocare. Mai mult, devin centrul de echilibru şi pentru ceilalţi imigranţi dintr-un cartier al unui orăşel din suburbiile pariziene.

Printre punctele forte ale dramediei „Noi 3 sau nimic” – ce rulează la Cinema Elvira Popescu, Hollywood Multiplex şi Grand Cinema Băneasa – se numără sinceritatea şi autenticitatea sa, precum şi scenariul imprevizibil, dar, mai ales mesajul: afecţiunea faţă de familie e necondiţionată şi a trăi împreună este foarte important, păstrându-ţi optimismul, indiferent de situaţie.

Regizorul rezolvă reuşit, dar altfel, scenele dure. De exemplu, când protagonistul bătut des până la sânge, ca să reziste la carceră şi să nu-şi piardă minţile se închipuie vorbind studenţilor într-o aulă, el bătut şi jerpelit, ei curaţi şi atenţi.

Kheiron comentează cu propria sa voce din off cotiturile acţiunii şi-şi pigmentează generos povestea cu umor, ca un reuşit, reţinut şi tandru contrapunct necesar la scenele dramatice, ajutând cu naturaleţe şi simplitate ca povestea să meargă mai departe. La fel şi minunata muzică, tradiţională sau modernizată, veselă, senină sau elegiacă, însoţeşte nu numai momente de bucurie, precum nunta, ci, mai ales, scene de bătăi şi torturi, de frică de poliţie şi razii ca un contrapunct liric la imaginile excelent filmate. Din păcate cântecele nu sunt traduse din farsi, deşi, mai mult ca sigur versurile lor sunt importante.