Teroristii lor, teroristii nostri
Articol de , 24 iulie 2016, 11:33
Absolut remarcabila insistenta cu care autoritatile germane au repetat ca atacatorul de la Munchen nu a avut vre-o legatura cu retelele islamiste ci era un cetatean german depresiv, obsedat de jocuri video violente.
Parca ni s-a luat o piatra de pe inima: nu e un terorist «de-al lor» e un terorist «de-al nostru». E adevarat ca a facut un adevarat masacru si mai avea gloante pentru inca zece masacre, dar important pentru cei morti si raniti este ca nu au fost victimele a ceea ce ne temeam mai rau, adica ale unui atentat islamist.
Este, realmente, mult mai linistitor pentru munchenezi sa stie ca daca ies pe strada nu-i ameninta (deocamdata) niciun fanatic ISIS ci, daca tot este sa fie impuscati, vor fi de catre un nealiniat ideologic.
Ei, poate nu era chiar nealiniat ideologic, pentru ca unii spun ca atentatorul, germano-iranian, era un admirator nostalgic al lui Anders Breivik, norvegian suta la suta, ceea ce este o dovada ca dialogul inter-etnic functioneaza, cel putin cand este vorba de criminali.
In mai 2002, timp de cateva saptamani, un nebun a cutreierat localitatile din Vestul Mijlociu american lasand in cutiile de scrisori din fata fermelor «bombe-teava» (pipe-bombs) adica niste dispozitive explozive improvizate dintr-o bucata de teava ordinara, umpluta cu dinamita.
Pana l-au gasit pe nebun, autoritatile federale si televiziunile, de fiecare data cand mai relatau despre o noua explozie, sau despre cum mergea ancheta, repetau si insistau ca nu este vorba de terorism international ci «numai» de terorism national (domestic terrorism).
Ideea autoritatilor americane era ca, precizand acest lucru, se evita panica in masa. Culmea, stategia de comunicare a functionat! In fond ai nostri or fi ei rai, dar sunt nu chiar atat de rai pe cat sunt ceilalti.
Din 2001 incoace, de fiecare data cand se intampla cate un atac intr-o tara occidentala, prima grija a anchetatorilor este sa vada daca are legatura cu retelele islamiste. Daca se descopera ca nu are, acest lucru este a anuntat imediat si dintr-o data parca pulsul scade si culoarea revine in obraji.
In fond, daca risti sa fii ucis de unul «de-al tau» ar trebui sa fii mult mai putin speriat decat atunci cand stii ca ai putea fi ucis de unul «de-al lor».
