Finding Dory – un film pentru întreaga familie

Articol de , 18 iunie 2016, 11:00

În acest weekend avem ceva mai multe premiere. Ne oprim la cea care are mai multe şanse să emoţioneze şi să amuze, totodată, toate generaţiile de spectatori: animaţia „Finding Dory/ În căutarea lui Dory”. Vă puteţi da seama chiar după titlu, că este un fel de continuare la „Finding Nemo” scrisă şi regizată de acelaşi Andrew Stanton ce explorează tot lumea oceanului.

Chiar dacă realizatorilor le-au trebuit 13 ani până să facă acest film, povestea prezentată are loc la doar un an de când peştele-clovn Marlin, căruia îi împrumută vocea sa acelaşi Albert Brooks, a întâlnit-o pe uituca Dory, căreia îi dă glas tot Ellen DeGeneres. După regăsirea lui Nemo, trăiesc bine toţi trei în reciful de coral. Într-o zi Dory trăieşte o mică aventură, ce-i aduce însă aminte câteva momente din copilărie. Imaginea părinţilor ei o determină să se aventureze într-o nemaipomenită călătorie prin Ocean. O urmează îndeaproape foarte reticentul Marlin şi întotdeauna entuziastul Nemo. Pe parcurs întâlnesc cunoştinţe vechi, cum sunt broaştele ţestoase cu care călătoresc, din nou, cu ajutorul curentului marin ce duce personajele noastre pe coasta californiană.

Însă nu toată acţiunea se petrece în adâncul apelor, căci eroii vor ajunge la Institutul de Viaţă Marină, unde interacţiunile cu activităţile oamenilor condimentează povestea. Dory se întoarce de fapt aici acasă şi se reîntâlneşte cu prietena ei mioapă Destiny, un rechin-balenă cu care comunica în „baleneză” prin ţevile ce leagă diferitele locaţii ale acestui Institut. Tot aici întâlnim şi personaje noi, printre care se numără şi… Sigourney Weaver foarte implicată în activitatea instituţiei respective şi care stârneşte valuri de râs. Sau morocănosul şi sarcasticul disperat să nu se întoarcă în ocean Hank, o caracatiţă ce se poate camufla în peisaj, căreia îi dă voce Ed O’Neill, personaj ce constituie şi o bogată sursă de umor.

La animaţia „În căutarea lui Dory” impresionează, în primul rând, mesajul pozitiv, personajele sale refuzând să se lase învinse de beteşuguri, folosindu-şi dezavantajele pentru a câştiga teren, pas cu pas. Apoi, este impresionant modul extrem de inspirat în care evenimente sumbre duc la experienţe plăcute şi devin motorul evoluţiei personajelor principale. Astfel, zbuciumul cauzat de uituceala lui Dory, ce este un continuu obstacol în misiunea de a-şi regăsi părinţii, este compensat de inventivitatea cu care sunt găsite metode pentru a ocoli efectul uitării.

Întârzierea cu care apare acest sequel are şi un avantaj: evoluţia tehnologiei de care au ştiut să se folosească realizatorii pentru o reuşită vizuală de care vor fi încântaţi şi cei mici şi cei mari. Primii se pot bucura şi de giumbuşlucurile personajelor, iar cei din urmă se vor emoţiona la aspectele mai grave ale poveştii. Oricum sunt încă multe de descoperit vizionând „Finding Dory/ În căutarea lui Dory” la Glendale Studio sau oricare cinematograf de mall, preferabil în varianta subtitrată pentru a vă bucura de vocile actorilor deja amintiţi dar şi ale altora, precum Idris Elba, Willem Dafoe, Allison Janney, Diane Keaton şi Eugene Levy. Şi încă o sugestie: nu întârziaţi pentru a nu rata simpatică surpriză pregătită de realizatorii de la Pixar.