Despre somnul bebelusului

Articol de , 24 aprilie 2016, 10:42 / actualizat: 24 aprilie 2016, 12:21

M-a intrebat cineva de curand de la ce varsta poate dormi copilul singur.

Nu stiu daca sunt cea mai in masura sa spun asta cu certitudine, dar pot impartasi experienta mea. Fericita! Dar, poate, blamata de multi.

Asta conteaza cel mai putin, atat timp cat pentru copilul meu si pentru noi, parintii, este perfect.

Deci, sa va spun, fetita mea, de nici doi ani, doarme singura in camera ei de la, ATENTIE, 3 luni.

La 3 luni, ajunsesem la limita cu oboseala. Pana atunci dormeam cu ea in camera, insa ea in patutul ei. Se trezea din ora in ora, nu pentru a manca, nu stiu nici acum exact de ce. Dar cert e ca nici unuia dintre noi nu ii era bine.

Pentru a o adormi, seara, o leganam pe rand mai mult de o ora. Uneori, degeaba.

Asta pana intr-o seara cand n-am mai putut si am luat decizia cea mare. I-am spus tatalui: “O pun in patut fara s-o legan sa vad ce se intampla”.

Ce credeti ca s-a intamplat? Copilul a adormit in 2 minute fara sa zica nimic, fara plans, fara mataieli. Am mers mai departe si, timp de cateva ore, n-am intrat in camera ei, am lasat usa intredeschisa s-o aud, in caz de ceva. Dar n-a fost nevoie. Acela a fost momentul cand a dormit, pentru prima data, 10 ore legate. Si de atunci asa a ramas.

Nu pot sa explic nici acum motivele pentru care, daca eram si noi in camera cu ea, nu reusea sa doarma legat. Zic eu ca de vina ar fi fost faptul ca noi nu adormeam la comanda si, probabil, ne auzea.

Acum, la aproape doi ani, cand vine ora de culcare, la pranz si seara, se duce singura la patut, stinge lumina si imi zice PA.

Ca sa va mirati si mai mult, va spun ca nu vrea sa doarma cu noi in pat, sub nicio forma. Prefera sa mearga la patutul ei.

Am ajuns la concluzia ca pe copil il ai asa cum il cresti, depinde si de bebelus, e adevarat. El nu cere sa fie leganat inainte de culcare, dar asa facem noi, din mosi stramosi. Iata, insa, ca se poate si fara.

Stiu ca acum se poarta co-sleeping-ul, adica sa impartim patul cu cei mici. Mie nu mi-a placut aceasta idee de la bun inceput. Unul la mana, nu eram convina ca cea mica e in siguranta, si doi la mana, cred ca daca ai un copil, nu inseamna ca viata de cuplu dispare. Trebuie, ba chiar e obligatoriu din punctul meu de vedere, ca parintii sa aiba momente in care sa fie doar ei, ca inainte.

Acesta este un capitol la care fiecare alege dupa cum doreste.

Va sfatuiesc, totusi, sa faceti in asa fel incat sa fie bine pentru toti. Si pentru copil si pentru parinti.

Incercati, pe cat posibil, sa nu va schimbati viata complet dupa aparitia copilului, pe viitor cred ca vor exista repercusiuni.

Stiu, insa, ca sunt si copii care plang non-stop in primele luni de viata. Poate din cauza colicilor sau din diferite alte motive, nedescifrate. In aceasta situatie, fiecare parinte simte si stie ce are de facut. Va recomand sa priviti cu relaxare si sa incercati sa prindeti cateva minute de somn, atunci cand si copilul, intr-un final, adoarme. Oboseala nu face deloc bine.

Multi specialisti in parenting sustin ca cel mic trebuie lasat sa adoarma singur, chiar daca plange, pana se obisnuieste. Plansul, spun unii, nu e rau, atat timp cat bebelusul nu este bolnav.

Altii nu sunt de acord cu acest principiu. Ei sustin ca nou-nascutul are nevoie de iubire, sa isi simte aproape mama.

Oricare varianta alegeti, este important sa fiti impacati si sa fiti convinsi ca asa trebuie sa faceti. Nu va luati dupa ce auziti in stanga si in dreapta. Este clar ca ce functioneaza in cazul unora, nu merge deloc pentru altii.

Trebuie sa cititi, sa va informati, sa cereti parerea medicului pediatru si sa luati cea mai buna decizie pentru voi.

Sugestii, intrebari si nelamuriri – toate sunt asteptate pe facebook-ul Bucuresti FM.

Nu uitati, ne auzim in fiecare week-end, dupa ora 10, in City Break, cu Mirela Oprea, pe 98,3 BucurestiFM.