România in doliu. Regele Mihai s-a stins din viață!
Articol de Vicentiu Andrei, 5 decembrie 2017, 13:30 / actualizat: 5 decembrie 2017, 14:35
Mihai I a fost ultimul rege al României.
A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.
Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).
Mihai s-a născut la Sinaia, fiu al principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al prințesei Elena.
Din partea tatălui a fost nepot al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, iar din partea mamei nepot al Regelui Constantin al Greciei.
Astfel, Mihai al României a fost descendentul celor mai importante familii regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați habsburgi, regi ai Prusiei si Portugaliei.
Regele Mihai a fost ste stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii atât pe filieră maternă, cât și paternă, fiind văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Mihai I a devenit pentru prima dată Rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate.
Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care din pacate pentru tara nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol neîntâmpinând rezistență.
Detronat de propriul sau tată, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia.
Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența.
Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă dar nu a fost pregătit pentru domnie.
În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut, fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul.
La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai.
Sub statul național-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, Regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații.
Astfel, Regele Mihai nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă.
Când balanța războiului s-a întors iar forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, Regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944 prin arestarea Maresalului Antonescu și restaurarea Constituției din 1923.
Uniunea Sovietică a tărăgănat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit.
Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de santaj al rușilor, Regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor.
În protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.
În acești ani suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței.
Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”.
La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată…pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară.
În ianuarie 1948 Regele Mihai a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a puterile aliate vestice, Statele Unite si Marea Britanie, facusera targul cu sovieticii iar actiunile Regelui Mihai erau sortite esecului.
S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveția.
Cuplul regal al Romaniei are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.
După Revoluția din 1989 Regele Mihai a fost oprit de regimul Ion Iliescu să întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă.
De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română, ulterior fiindu-i retrocedate și o parte din proprietăți.
Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României care ar putea servi drept model de bun simt si civism pentru politicienii acestei tari.
In primele zile ale lunii martie Casa regala a anunțat îmbolnăvirea Sa de cancer și retragerea din viața publică.
Dumnezeu să-L odihnească!
Surse: Wikipedia & Familiaregala.ro
