Terorismul: cand cei tari sunt mai slabi decat cel slab
Articol de , 15 noiembrie 2015, 11:27
Sa facem un calcul: impotriva Statului Islamic(SI) au intervenit si continua sa intervina militar Rusia, Franta, Statele Unite, Iranul, alaturi de Hezbollah-ul libanez, de armata guvernamnetala irakiana, de kurzi si de fortele guvernamentale siriene. Chiar si Arabia Saudita sustine ca lupta impotriva SI.
Ca numar si ca dotare militara este ceva coplesitor, dar iata ca nu se dovedeste suficient de coplesitor pentru a infrange SI, si nici macar pentru a-i bloca expansiunea si eficienta criminala
De ce?
Pentru ca scopul „anti Stat Islamic” nu este suficient ca sa convinga toate aceste forte sa colaboreze realmente intre ele.
Pentru ca in razboiul declarat impotriva inamicului comun fiecare este mai preocupat sa puna piedici celui de langa el decat celui din fata lui.
Ca sa fim sinceri nici SUA, nici Franta nici Occidentul in general nu sunt deloc deranjate ca islamistii ar putea sa-l rastoarne de la putere pe Bachar Al-Assad.
Ca sa nu dea impresia ca-l ajuta pe Assad ei au inchis ochii cu buna stiinta atunci cand crestinii din Siria, pe care familia Assad ii proteja din considerente politice evidente, au devenit tinta razbunarii nu numai pentru fundamentalisti, ci si pentru opozitia „democrata”.
Tot ca sa nu dea impresia ca-l ajuta pe Assad, Occidentul a lasat ca Palmyra sa cada in mainile SI, cu riscul enorm de a fi distrusa din temelii, la propriu. Ce conteaza o comoara inestimabila a umanitatii in fata calculelor geopolitice?
O “victima colaterala” de trei mii de ani? Asa sa fie!
Arabia Saudita, tara sunnita, se teme de SI, dar mai mult se teme de Iranul siit si de Hzbollah-ul finantat de Iran. In fond, cei din SI sunt si ei sunniti, chiar daca sunt putin cam nebuni dupa gustul monahiei saudite.
Rusia ar vrea sa colaboreze cu SUA si cu Occidentul, dar, diplomatic vorbind, Vladimir Putin nu este foarte nemultumit ca la ora actuala este singurul care lupta pe scara mare cu fundamentalistii, ceea ce i-a adus o mare popularitate inclusiv in Irakul teoretic controlat de americani.
Americanii si Occidentalii ar fi de acord sa colaboreze cu Rusia, dar asta i-ar pune in situatia de a recunoaste ca in acest moment Rusia este la comanda in Siria, or asta nu se poate, tot din motive geopolitice.
Turcia se teme si ea de SI, dar mai mult se teme de intarirea puterii militare a kurzilor din Irak si Siria, care le-ar putea da idei si kurzilor din Turcia.
Toata lumea stie ca SI scoate bani din petrolul pe care il vinde.
Este nevoie de multe sute de cisterne in fiecare zi ca sa duci acest petrol catre clienti. In ce directie se indreapta aceste sute de cisterne? Se pare ca nimeni nu stie, desi exista drone si sateliti care scaneaza suprafata Orientului Mijlociu 24 de ore din 24, 7 zile din 7.
Islamistii beneficiaza de donatii. Cine da banii si ce banci intermediaza circulatia lor?
Cand a fost vorba de fraudarea propriilor bugete, guvernele din Europa si America i-au cautat si i-au gasit pe escroci in toate paradisurile fiscale si in cele mai secrete banci, dar acesti bani, dupa toate aparentele sunt de negasit, la fel ca si donatorii.
Poate pentru ca marii donatori vin din tari cu care nu indraznim sa ne suparam pentru ca ne ofera petrol, investitori ultragenerosi si comenzi foarte grase de armament?
Prin comparatie cu cei multi si foarte puternici care i se opun, Statul Islamic are un mare atu: stie pe cine sa loveasca si nu are nicio ezitare sa loveasca.
Nu exista in sanul miscarii fundamentaliste diviziuni, conflicte de interese, calcule finaciare, jocuri geopolitice, exista doar un SCOP pentru care niciun sacrificiu nu este prea mare si care trebuie urmarit fara ezitari.
