Voyager 1 scrie istorie după 49 de ani: Cel mai îndepărtat obiect creat de om ajunge la o zi-lumină distanță de Terra
Articol de bucurestifm, 17 noiembrie 2026, 20:48
După aproape jumătate de secol de călătorie neîntreruptă prin spațiu, cel mai îndepărtat obiect construit de mâna omului bifează o premieră absolută. Miercuri, 18 noiembrie, sonda NASA Voyager 1 atinge pragul simbolic de o zi-lumină față de planeta noastră.
Dacă ți se pare că un zbor peste ocean durează o veșnicie, imaginează-ți o călătorie care a început în toamna anului 1977 și nu s-a oprit nici măcar o secundă. La ora 12:16 (ora României), pe 18 noiembrie, Voyager 1 se va afla la o distanță de aproximativ 25,9 miliarde de kilometri de Pământ.
În termeni astronomici, această cifră uriașă se traduce printr-o bornă fascinantă: o zi-lumină. Este distanța pe care o rază de lumină – cel mai rapid lucru din Univers, care se deplasează cu aproape 300.000 de kilometri pe secundă – o parcurge în exact 24 de ore. Sonda omenirii a avut nevoie de 49 de ani, două luni și 11 zile pentru a ajunge acolo.
O capsulă a timpului lansată în era disco
Voyager 1 a decolat de la Cape Canaveral pe 5 septembrie 1977, la doar 16 zile după sora sa geamănă, Voyager 2. Scopul inițial al misiunii era să profite de o aliniere rară a planetelor gigantice – un fenomen care se întâmplă o dată la 176 de ani – pentru a studia de aproape Jupiter și Saturn.
După ce și-a îndeplinit cu brio misiunea principală și a trimis primele imagini detaliate cu inelele lui Saturn și vulcanii de pe luna Io, sonda și-a continuat drumul spre marginile sistemului nostru solar. În august 2012, Voyager 1 a devenit primul obiect fabricat de om care a părăsit heliosfera (bula protectoare creată de vântul solar) și a intrat oficial în spațiul interstelar.
Astăzi, sonda gonește prin cosmos cu o viteză de peste 61.000 de kilometri pe oră, îndreptându-se spre constelația Ophiuchus (Purtătorul de Șarpe). Peste aproximativ 40.000 de ani, va trece la o distanță de 1,6 ani-lumină de steaua AC+79 3888, aflată în constelația Girafa.
Un „dialog” care durează două zile
Dincolo de simbolism, pragul de o zi-lumină aduce o provocare uriașă pentru inginerii NASA. Deoarece semnalele radio călătoresc cu viteza luminii, orice comandă trimisă de pe Pământ către Voyager 1 face 24 de ore până ajunge la sondă. Confirmarea că mesajul a fost primit mai durează alte 24 de ore pe drumul de întoarcere. Practic, orice „conversație” cu nava spațială durează acum două zile întregi.
Și mai impresionant este faptul că sonda funcționează cu o tehnologie din anii ’70: are la bord o memorie de doar 69 de kilobyți (mai puțin decât o fotografie obișnuită trimisă pe WhatsApp) și un emițător radio de 23 de wați – cam cât un bec de frigider. Cu toate acestea, rețeaua globală de antene uriașe Deep Space Network reușește încă să capteze șoapta sa electronică de la capătul sistemului solar.
Ce le transmitem extratereștrilor: Povestea Discului de Aur
Voyager 1 nu călătorește cu mâna goală. Pe exteriorul sondei este fixat celebrul Disc de Aur (The Golden Record), un disc din cupru placat cu aur, conceput de o echipă condusă de legendarul astronom Carl Sagan.
Gândit ca o adevărată carte de vizită a Pământului pentru orice civilizație extraterestră care ar putea intercepta sonda peste milioane de ani, discul conține:
– 115 imagini codificate analogic, care arată viața pe Pământ, structura ADN-ului, anatomia umană, peisaje și arhitectură;
– sunete naturale ale planetei noastre: valurile oceanului, tunete, vânt, cântecul păsărilor și sunetele balenelor;
– saluturi în 55 de limbi, printre care și limba română („Salutări la toată lumea!”);
– 90 de minute de muzică din diverse culturi și epoci – de la Bach, Mozart și Beethoven, până la cântece tradiționale din Peru, Japonia, Senegal sau celebrul hit rock „Johnny B. Goode” al lui Chuck Berry.
Cum poți să participi și tu la campania NASA
Pentru a celebra această bornă istorică, NASA a lansat campania globală „Shine Bright for Voyager’s Light-Day”. Agenția spațială americană invită oamenii din întreaga lume să iasă afară pe 18 noiembrie, să își îndrepte lanterna telefonului spre cer și să transmită în cod Morse indicativul sondei: V-G-R (scurt-scurt-scurt-lung / lung-lung-scurt / scurt-lung-scurt).
Chiar dacă fasciculul de lumină al unui telefon nu va ajunge niciodată până la Voyager 1, gestul este un omagiu simbolic adus celui mai îndepărtat explorator al omenirii – o sondă a cărei baterie nucleară se va epuiza definitiv în jurul anului 2036, dar care va continua să plutească tăcută prin galaxie timp de miliarde de ani, purtând cu ea povestea noastră.