Salvaţi Copiii România: Violenţa şcolară nu înseamnă doar lovituri

Articol de arionmihaela, 13 noiembrie 2026, 09:34

În ultimii ani, cazurile de violenţă din mediul şcolar au devenit tot mai vizibile în spaţiul public.

Deşi multe incidente ajung în atenţia mass-media doar atunci când implică agresiuni grave, realitatea este că violenţa şcolară are numeroase forme, unele dintre ele mult mai subtile şi greu de observat.

Insultele repetate, excluderea din grup, umilirea publică, răspândirea de zvonuri sau intimidarea online pot avea efecte la fel de severe asupra dezvoltării emoţionale a copiilor precum violenţa fizică.

Şcoala ar trebui să reprezinte un spaţiu sigur, în care copiii să se dezvolte, să înveţe şi să îşi construiască relaţii sănătoase

Atunci când violenţa devine parte a experienţei şcolare, impactul se resimte nu doar asupra victimelor, ci şi asupra agresorilor, martorilor şi întregului climat educaţional.

Ce înseamnă violenţa şcolară?

Violenţa şcolară include orice comportament intenţionat care provoacă suferinţă fizică, emoţională sau socială unui elev. Aceasta poate lua forme diferite:

Cele 4 forme ale violenţei şcolare:

Violenţa fizică: lovirea, împingerea, îmbrâncirea; distrugerea bunurilor personale; ameninţările cu agresiuni fizice.

Violenţa verbală: jigniri şi porecle; ironii şi umiliri repetate; ameninţări şi şantaj.

Violenţa relaţională: excluderea intenţionată din grup; răspândirea de zvonuri; izolarea socială; manipularea relaţiilor dintre colegi.

Cyberbullying-ul: mesaje jignitoare în mediul online; distribuirea de fotografii sau informaţii fără acord; comentarii umilitoare pe reţele sociale;
hărţuirea prin aplicaţii de mesagerie.

Ce este bullying-ul?

Atunci când aceste comportamente sunt REPETATE ŞI EXISTĂ UN DEZECHILIBRU DE PUTERE între agresor şi victimă, vorbim despre bullying.

Bullying-ul presupune intimidarea, umilirea sau hărţuirea repetată a unui copil de către unul sau mai mulţi colegi.

Care sunt cauzele violenţei în şcoli?

Violenţa nu apare niciodată în mod întâmplător. Ea este rezultatul interacţiunii dintre factori individuali, familiali, şcolari şi sociali.

Cauzele violenţei în şcoli, de la copil spre exterior: copilul (dificultăţile emoţionale şi comportamentale; nevoia de statut şi apartenenţă), familia (modelele învăţate în familie), şcoala (climatul şcolar), mediul social şi online (expunerea la violenţă).

Modelele învăţate în familie

Copiii învaţă prin observare. Atunci când sunt expuşi frecvent conflictelor,pedepselor fizice, umilirilor sau agresivităţii verbale, există riscul să considere aceste comportamente normale şi să le reproducă în relaţiile cu ceilalţi. Expunerea la modele agresive în familie reprezintă unul dintre factorii importanţi care favorizează dezvoltarea comportamentelor agresive.

Dificultăţile emoţionale şi comportamentale

Copiii care au dificultăţi în reglarea emoţiilor, tolerează greu frustrarea sau manifestă impulsivitate pot recurge mai uşor la agresivitate atunci când se confruntă cu situaţii dificile.

Expunerea la violenţă în mediul social şi online

Jocurile video violente, filmele, reţelele sociale şi conţinutul agresiv consumat în mod repetat pot contribui la normalizarea violenţei şi la diminuarea sensibilităţii faţă de suferinţa celorlalţi.

Nevoia de statut şi apartenenţă

În perioada adolescenţei, acceptarea de către grupul de colegi este extrem de importantă. Uneori, comportamentele agresive apar ca modalităţi prin care un copil încearcă să obţină putere, popularitate sau recunoaştere în grup.

Climatul şcolar

Lipsa intervenţiei adulţilor, reguli neclare sau toleranţa faţă de comportamentele agresive pot crea un mediu în care bullying-ul se dezvoltă şi se perpetuează.

O profesoară şi o fetiţă stau alături pe o bancă în curtea şcolii şi vorbesc liniştit

Cum recunoaştem semnele că un copil este victimă a bullying-ului?

Mulţi copii nu vorbesc despre experienţele lor din ruşine, teamă sau din convingerea că situaţia se va agrava dacă cer ajutor.

Din acest motiv, adulţii trebuie să fie atenţi la schimbările de comportament.

Printre cele mai frecvente semne se numără:

– devine mai retras şi mai tăcut;
– pare trist sau anxios;
– evită să meargă la şcoală;
– se plânge frecvent de dureri de cap sau de stomac;
– îşi pierde interesul pentru activităţile preferate;
– apar dificultăţi de somn;
– rezultatele şcolare scad;
– evită colegii sau activităţile sociale;
– vine acasă cu obiecte deteriorate, haine rupte sau vânătăi;
– solicită frecvent bani suplimentari fără explicaţii clare.

Uneori, copiii pot manifesta iritabilitate, izbucniri emoţionale sau chiar comportamente agresive ca reacţie la experienţele de victimizare.

Cum recunoaştem un copil care agresează?

La fel de important este să observăm semnele care pot indica implicarea copilului în rolul de agresor:

– conflicte frecvente cu colegii;
– tendinţa de a domina sau controla alţi copii;
– lipsa empatiei faţă de suferinţa celorlalţi;
– izbucniri de furie;
– atitudini negative faţă de şcoală şi profesori;
– încălcarea repetată a regulilor;
– nevoia constantă de a impresiona sau de a se impune în grup.

Este important să înţelegem că, în multe cazuri, AGRESIVITATEA ASCUNDE PROPRIILE DIFICULTĂŢI EMOŢIONALE, experienţe traumatice sau lipsa unor modele sănătoase de relaţionare.

Ce înseamnă expunerea la bullying?

Expunerea la bullying nu afectează doar copilul care este ţinta agresiunilor. Ea îi influenţează şi pe cei care asistă la astfel de comportamente.

Pe cine afectează bullying-ul?

Victimele: anxietate, depresie, scăderea stimei de sine, dificultăţi de concentrare, izolare socială, tulburări de somn, performanţe şcolare reduse, refuz şcolar.

Agresorii: comportamente antisociale, relaţii conflictuale, dificultăţi de integrare socială.

Martorii: anxietate, nesiguranţă, şcoala percepută ca periculoasă, evitarea intervenţiei, normalizarea agresivităţii.

Impact asupra victimelor

Copiii care sunt supuşi bullying-ului pot dezvolta anxietate, depresie, scăderea stimei de sine, dificultăţi de concentrare, izolare socială, tulburări de somn, performanţe şcolare reduse sau refuz şcolar.

Pe termen lung, expunerea repetată la bullying poate creşte riscul apariţiei tulburărilor anxioase, al depresiei şi al dificultăţilor de relaţionare la vârsta adultă.

Impact asupra agresorilor

Copiii care agresează în mod repetat dezvoltă un risc crescut de comportamente antisociale, relaţii conflictuale şi dificultăţi de integrare socială în viaţa adultă.

Frecvenţa comportamentelor agresive tinde să crească în timp dacă nu există intervenţii adecvate.

Impact asupra martorilor

Copiii care asistă frecvent la situaţii de bullying pot deveni anxioşi, nesiguri şi pot dezvolta convingerea că mediul şcolar este unul periculos.

În timp, aceştia pot evita să intervină în situaţii de nedreptate sau pot ajunge să considere agresivitatea un comportament normal.

Ce pot face adulţii?

Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoli necesită colaborarea dintre familie, şcoală şi comunitate.

Adulţii pot contribui prin:

– dezvoltarea unui climat bazat pe respect şi acceptare;
– modelarea unor comportamente non-violente;
– încurajarea comunicării deschise cu copiii;
– dezvoltarea empatiei şi a inteligenţei emoţionale;
– intervenţia rapidă atunci când apar situaţii de agresiune;
– încurajarea copiilor să solicite ajutor;
– promovarea rezilienţei şi a abilităţilor de rezolvare a conflictelor.

Un mediu şcolar sigur se construieşte prin implicarea activă a adulţilor, prin educaţie emoţională şi prin transmiterea unui mesaj clar: NICIUN COPIL NU TREBUIE Să FIE UMILIT, EXCLUS SAU AGRESAT PENTRU A FI ACCEPTAT ÎNTR-UN GRUP.

Recunoaşterea timpurie a semnelor şi intervenţia promptă pot face diferenţa dintre o experienţă traumatizantă şi una depăşită cu sprijin, încredere şi siguranţă.

Recomandări practice pentru profesori: prevenirea şi gestionarea violenţei şcolare

Stabiliţi reguli clare de respect şi convieţuire

Ce poate face profesorul în practică

Elaboraţi împreună cu elevii reguli de clasă care promovează respectul, cooperarea
şi siguranţa. Afişaţi-le vizibil şi reveniţi periodic asupra lor.

De ce este important
Copiii au nevoie de limite şi aşteptări clare pentru a înţelege ce comportamente sunt acceptate şi care nu.

Observaţi schimbările de comportament

Ce poate face profesorul în practică

Fiţi atenţi la elevii care devin retraşi, lipsesc frecvent, îşi schimbă grupul de prieteni sau evită anumite activităţi.

De ce este important
Schimbările de comportament pot reprezenta primele semnale ale unei situaţii de bullying sau violenţă.

Luaţi în serios orice semnalare

Ce poate face profesorul în practică
Ascultaţi cu atenţie copilul, evitaţi minimalizarea situaţiei şi transmiteţi-i că a procedat corect cerând ajutor.

De ce este important
Elevii sunt mai dispuşi să solicite sprijin atunci când se simt crezuţi şi sprijiniţi.

Interveniţi imediat şi consecvent

Ce poate face profesorul în practică
Opriţi comportamentul agresiv, discutaţi separat cu elevii implicaţi şi documentaţi incidentul, conform procedurilor şcolii.

De ce este important
Lipsa intervenţiei poate transmite mesajul că agresiunea este tolerată.

Promovaţi dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale

Ce poate face profesorul în practică
Introduceţi activităţi despre empatie, gestionarea emoţiilor, comunicare asertivă şi rezolvarea conflictelor.

De ce este important
Copiii care înţeleg şi îşi gestionează emoţiile au un risc mai redus de a recurge la agresivitate.

Încurajaţi implicarea pozitivă a martorilor

Ce poate face profesorul în practică
Discutaţi cu elevii despre rolul lor atunci când observă o situaţie de bullying şi învăţaţi-i cum pot solicita ajutor în siguranţă.

De ce este important
Martorii pot contribui semnificativ la oprirea comportamentelor de intimidare.

Cultivaţi sentimentul de apartenenţă

Ce poate face profesorul în practică

Organizaţi activităţi de grup care încurajează colaborarea şi integrarea tuturor elevilor.

De ce este important
Un climat pozitiv reduce riscul excluderii şi al izolării sociale.

Menţineţi legătura cu părinţii

Ce poate face profesorul în practică

Comunicaţi regulat despre evoluţia copiilor şi implicaţi familia în identificarea soluţiilor atunci când apar dificultăţi.

De ce este important
Intervenţiile sunt mai eficiente atunci când şcoala şi familia acţionează împreună.

Fiţi un model de comunicare respectuoasă

Ce poate face profesorul în practică
Adresaţi-vă elevilor cu calm, respect şi fermitate, inclusiv în situaţii dificile.

De ce este important
Copiii învaţă din comportamentul adulţilor semnificativi din viaţa lor.

Solicitaţi sprijin specializat când este necesar

Ce poate face profesorul în practică
Colaboraţi cu consilierul şcolar, psihologul sau alte servicii specializate în cazurile complexe.

De ce este important
Unele situaţii necesită intervenţii multidisciplinare pentru protecţia copilului şi remedierea efectelor bullying-ului.

Gabriela Alexandrescu
Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România