Cum transformăm obiectele uitate în artă: Monica Ioniță și proiectul „Vechi ca Nou”
Articol de Vicentiu Andrei, 8 octombrie 2026, 13:45
Pentru Monica Ioniță, un obiect vechi nu este neapărat un obiect care trebuie aruncat. Poate fi o poveste care așteaptă să fie spusă din nou, o sursă de inspirație sau chiar materia primă pentru o nouă creație. Artivista și fondatoarea proiectului „Vechi ca Nou” a venit în matinalul „Bună dimineața, București!” și a vorbit despre reutilizare, artă, consum responsabil și despre felul în care lucrurile pe care nu le mai vrem pot primi o nouă viață.
Monica spune că ideea proiectului a început, de fapt, cu mult înainte ca acesta să primească numele „Vechi ca Nou”. În urmă cu aproximativ 20 de ani, încă din adolescență, a început să fie activă în zona protecției mediului. În ultimii ani, proiectul a crescut, iar în jurul lui s-a format o comunitate care împărtășește aceeași preocupare pentru reutilizare și creație.
Ce înseamnă să fii „artivist”?
Monica Ioniță se definește drept artivistă, un termen care combină arta cu activismul. Pentru ea, artivismul înseamnă să transmiți un mesaj prin artă – fie că vorbim despre instalații, performance-uri sau obiecte care ajung apoi în casele oamenilor. Astfel, obiectul creat nu este doar decorativ. Devine un mod prin care valorile și mesajele legate de mediu pot ajunge mai departe.
„Vechi ca Nou” funcționează tocmai în această zonă în care arta și reutilizarea se întâlnesc. Monica transformă obiecte care ar fi putut ajunge la gunoi și încearcă să le prelungească viața prin creativitate.
De la obiect abandonat la piesă de artă
Unul dintre principiile după care lucrează este simplu: cu cât obiectul este mai deteriorat și are o poveste în spate, cu atât provocarea este mai interesantă.
În atelierul ei, materialul dictează și tehnica. Cartonul poate deveni materie primă pentru obiecte realizate prin tehnica papier-mâché, inclusiv mobilier. Lemnul poate fi reinterpretat folosind tehnici inspirate din cultura japoneză, precum shou sugi ban, prin care suprafața lemnului este arsă controlat, iar textura și nervurile sale devin parte din aspectul final.
În galerie ajung astfel obiecte despre care, la prima vedere, cu greu ai spune că au fost cândva considerate deșeuri.
Pentru Monica, frumusețea este și în povestea pe care o păstrează obiectul. Un obiect recuperat și transformat poate deveni, în cuvintele ei, un „conversation starter” – un punct de la care poate începe o conversație și care spune ceva despre valorile celui care îl are în casă.
Tablourile copiilor, transformate într-o colecție dedicată lui Brâncuși
Unul dintre cele mai interesante exemple povestite în emisiune a pornit de la două canvasuri pictate de copilul unei prietene. Tablourile fuseseră păstrate, dar nu aveau o destinație clară și riscau să fie aruncate. Monica a făcut un apel în comunitatea sa, iar oamenii au început să-i trimită propriile tablouri pe care nu mai știau cum să le valorifice. Rezultatul a fost o colecție de aproximativ 15–20 de lucrări dedicate lui Constantin Brâncuși, realizate din canvasuri reciclate.
Exemplul spune multe despre filosofia proiectului: uneori, nu obiectul în sine trebuie schimbat complet, ci doar felul în care îl privim.
„Vechi ca Nou” înseamnă și comunitate
Proiectul nu se limitează la lucrările realizate de Monica. În jurul lui s-a format o comunitate numeroasă, iar artivista spune că are în prezent aproximativ 68.000 de oameni pe Facebook și 9.000 pe Instagram.
Ea observă și o schimbare față de perioada în care a început să vorbească despre protecția mediului. Dacă, în urmă cu 10–15 ani, astfel de preocupări puteau părea neobișnuite, astăzi reutilizarea, lucrul manual și sustenabilitatea au devenit tot mai prezente în conversația publică.
Un alt lucru care o bucură este faptul că oamenii redescoperă plăcerea de a crea cu propriile mâini. Pentru Monica, creativitatea nu este doar o activitate artistică, ci și una cu efect terapeutic.
„Nu trebuie să schimbăm tot mobilierul doar pentru că s-a schimbat trendul”
Una dintre ideile importante discutate în matinal a fost legată de presiunea de a schimba constant lucrurile din jurul nostru. Moda, designul interior și tendințele se schimbă rapid, iar acest lucru poate crea impresia că trebuie să înlocuim obiectele pe care le avem pentru a ține pasul cu ele. Monica propune o alternativă: să adaptăm ceea ce avem deja.
Un mobilier poate fi revopsit. Un obiect poate fi reinterpretat. O piesă veche poate căpăta o altă funcție.
În loc să cumpărăm de fiecare dată ceva nou, putem încerca să ne uităm la lucrurile pe care le avem deja și să ne întrebăm ce altceva ar putea deveni.
Hainele, second-hand-ul și problema stocurilor
Discuția a ajuns și la industria modei și la hainele care ies din tendințe sau rămân nevândute. Monica, care spune că este o mare consumatoare de magazine second-hand și outleturi, a observat în ultimii ani o schimbare în ceea ce găsește în astfel de locuri. Dacă înainte găsea mai multe haine din materiale naturale, spune că acum întâlnește tot mai multe produse sintetice și stocuri foarte recente.
Pentru ea, second-hand-ul rămâne însă o formă importantă de reutilizare și o sursă de „comori” pentru cei dispuși să caute. Chiar și obiecte aparent banale, precum perdelele, pot deveni piese cu personalitate atunci când sunt integrate într-un spațiu într-un mod creativ.
Ce putem face, concret, cu lucrurile pe care nu le mai folosim?
Monica a recomandat în emisiune și Freecycle Bucharest, o comunitate online unde oamenii pot oferi gratuit obiecte de care nu mai au nevoie și pot găsi, la rândul lor, lucruri care le sunt utile.
Ideea este simplă: ceea ce pentru o persoană a devenit inutil poate fi exact lucrul pe care îl caută altcineva.
Iar astfel, obiectul nu mai ajunge la gunoi, ci își continuă povestea într-o altă casă.
Dacă ar putea face să dispară un singur deșeu din București…
Răspunsul Monicăi a venit rapid: punga de plastic.
Ea povestește că, petrecând mult timp în trafic, observă frecvent cât de multe pungi de plastic folosesc oamenii chiar și pentru cumpărături foarte mici. Pentru ea, alternativa este simplă: sacoșe textile reutilizabile, pe care le poate spăla și folosi de nenumărate ori.
Mesajul ei este, de fapt, unul mai larg: înainte să ne întrebăm cum reciclăm ceea ce am cumpărat, putem începe prin a ne întreba dacă avem nevoie să cumpărăm acel lucru sau de ce cantitate avem nevoie. Același principiu îl aplică și în cazul alimentelor: să cumpărăm cât consumăm și să evităm ca mâncarea să ajungă la gunoi.
Creativitatea ca formă de schimbare
Pentru Monica Ioniță, sustenabilitatea nu înseamnă doar reciclare. Înseamnă și să consumăm mai puțin, să reutilizăm mai mult și să ne folosim creativitatea înainte de a arunca ceva.
Iar povestea ei arată că activismul poate avea multe forme. Poate începe cu un obiect găsit pe stradă, cu o sacoșă textilă, cu un tablou pe care cineva nu-l mai vrea sau cu o piesă de mobilier căreia îi mai putem da o șansă.
În fond, acesta este și mesajul din spatele proiectului „Vechi ca Nou”: nu tot ce pare vechi și inutil trebuie să-și încheie povestea. Uneori, are nevoie doar de cineva care să-l privească diferit.
