Copiii din sistemul de protecție au nevoie de 1.000 de voluntari

Ajungem MARI caută 1.000 de voluntari pentru peste 3.500 de copii și tineri din sistemul de protecție. Oameni care să le ofere trei ore pe săptămână, să îi ajute la școală, să îi asculte și să rămână alături de ei.

Articol de Monica Liche, 29 septembrie 2026, 16:55

Care sunt nevoile unui copil care crește fără familia lui? Cum îi câștigi încrederea și cât de importantă devine prezența unui adult în viața lui? Răzvan Ursuleanu discută cu Franciska Vaida, șef Complex de Servicii „Casa Noastră” – DGASPC Sector 3, și Iarina Taban, fondatoarea Ajungem MARI.

Un copil are nevoie de cineva care să aibă timp pentru el

Într-o casă în care un singur adult poate avea grijă de șase copii, timpul pentru o discuție adevărată devine greu de găsit. Iarina Taban, de la Ajungem Mari, spune că aici se vede cel mai bine rolul voluntarului. Sunt acele câteva ore în care copilul are în față un om venit special pentru el. 

„Ne mărturisea o doamnă care era foarte atașată de copiii de la ea din apartament și zicea: – Uite, vin de la școală și întreb cum sunt. Sper să-mi răspundă că sunt bine, pentru că dacă spun că nu, eu acum nu am timp să vorbesc cu ei și să-i întreb, pentru că am atât de multe de făcut pentru toți ceilalți – . Și voluntarii sunt cei care, chiar dacă sunt doar două ore pe săptămână într-un apartament sau în centru, sunt două ore pe care le pot dedica fiind cu totul prezenți acolo, să-i asculte pe copii, să discute cu ei, să vadă ce au pe suflet. (…)E nevoie de urechi și de inimi deschise pentru acești copii.”

Când un copil din sistem spune „vin acasă”

Cuvântul acasă capătă altă greutate pentru un copil aflat în sistemul de protecție. Unul dintre cele mai frumoase semne pentru oamenii de la Casa Noastră este momentul în care copiii încep să folosească firesc acest cuvânt.

„Pentru noi este o satisfacție extraordinară când copiii sună și spun:  – Vin acasă. Am plecat de la școală și vin acasă. Sunt în parc și vin acasă. – Deși există o casă undeva, există poate o mamă, există poate o familie. Dar Casa Noastră este și a noastră, a angajaților, că stăm mai mult la Casa Noastră decât stăm în casele noastre, dar e și casa lor, unde încercăm să-i învățăm că îi protejăm, îi iubim, le suntem alături indiferent de ce fac și cum fac.”

1.000 de voluntari căutați pentru 3.500 de copii

În spatele campaniei de recrutare este nevoie  ca fiecare copil să aibă în jurul lui măcar un adult pe care se poate baza. Ajungem MARI lucrează cu 3.500 de copii, iar Iarina Taban spune că programul este încă departe de situația ideală.

„E situația pe care încercăm să o evităm și de asta simțim o mare responsabilitate acum, în luna septembrie, să-i găsim pe cei 1.000 de oameni. Ne-am dorit să avem măcar, asta ar fi situația ideală pentru program, un voluntar pentru fiecare copil. Dar sunt 3.500 de copii cu care lucrăm, deci suntem departe de acel punct. (…) Ne e foarte teamă de situația în care un copil nu are niciun reper dintre adulții din jur.”

Copiii care se așteaptă să fie părăsiți

Apropierea de un adult este complicată pentru un copil care a trecut deja prin despărțiri și abandon. Franciska Vaida, de la Casa Noastră – DGASPC Sector 3, vorbește despre o formă dureroasă de adaptare prin care acești copii ajung să fie pregătiți pentru plecarea oamenilor din viața lor.

„E drept că și reziliența copiilor din sistemul de protecție, din păcate, este foarte mare. (…)Ei se așteaptă oricum să fie abandonați sau părăsiți sau lăsați la un moment dat. (…) Ei sunt mult mai pregătiți pentru eșec și pentru abandon decât oricare dintre noi, adulții. Eu tot timpul spun: eu sper ca în viață să nu ajungem să trăim nici un sfert din cât poate au trăit copiii ăștia deja.”

AI poate da un răspuns. Copilul are însă nevoie de un om

Inteligența artificială poate ajuta la teme, poate căuta informații și poate răspunde imediat. Pentru copiii care au crescut cu experiențe de viață dificile, sfatul unui adult și susținerea acestuia pot valora mult mai mult.

„Ne folosește și ne va folosi tot mai mult.  Ne ajută la birou, în rapoarte, în toate lucrurile organizatorice, administrative. Dar e clar că pentru copii e nevoie de un om cu care să discute ce îi apasă pe ei. Ne e teamă că, dacă nu vor avea destui oameni în jur cu care să se poată consulta, care să-i poată îndruma, sfaturile pe care ți le dă un chat sau altul nu sunt neapărat cele mai potrivite. (…) Ei au nevoie de modele reale, de relații pe care să le observe, să vadă cum interacționăm, cum ne purtăm în prieteniile noastre, în familiile noastre.”

„Noi schimbăm traiectoria vieților unor copii”

Sistemul are nevoie de oameni pregătiți și pasionați. Franciska Vaida își îndreaptă către tinerii care studiază asistență socială, psihologie sau psihopedagogie și care ar putea alege să lucreze direct cu acești copii.

„Sistemul de protecție are nevoie, pe lângă voluntari, și de colegi, și de angajați. Și mi-aș dori mult ca tinerii care sunt acum la asistență socială, la psihopedagogie, la psihologie, la sociologie să ia în calcul și DGASPC-urile, nu doar corporațiile și departamentele de HR (…) pentru că avem nevoie mare de oameni care să fie specializați în lucrul cu copiii. (…)Asta se poate doar dacă ne specializăm, dacă înțelegem exact că noi schimbăm traiectoria vieților unor copii.”