Uniforme obligatorii în școli? Ce spun bucureștenii despre noul proiect de lege

Proiectul privind introducerea uniformelor obligatorii în învățământul preuniversitar a primit raport favorabil în Comisia pentru Învățământ din Senat, iar bucureștenii au păreri diferite despre efectele măsurii.

Reintroducerea uniformei școlare revine în atenția publică după ce un nou proiect de lege a primit raport favorabil cu amendamente în Comisia pentru Învățământ din Senat și urmează să fie dezbătut în plen. Proiectul prevede ca uniformele școlare să devină obligatorii în unitățile de învățământ preuniversitar din România. Inițiatorii proiectului susțin că măsura ar reduce inegalitățile dintre elevi.

Controverse legate de proiect

Inițiativa legislativă a stârnit controverse deoarece, inițial, în proiect erau incluse amenzi cuprinse între 1000 și 5000 de lei pentru părinții copiilor care nu poartă uniforme. De asemenea, școlile care nu respectau introducerea uniformei urmau să fie sancționate cu amenzi de până la 10.000 de lei. Între timp, aceste sancțiuni au fost eliminate din forma adoptată de Comisia pentru Învățământ a Senatului.

Ministerul Educației nu susține proiectul. Potrivit punctului de vedere al instituției prezentat la ședința Comisiei pentru Învățământ: „Este vorba despre faptul că avem deja în regulamente ceea ce înseamnă impunerea unei ținute decente în școală.”

Uniforma ca soluție pentru bullying

Proiectul legislativ nu a primit avizul Consiliului Economic și Social (CES). Deși senatorii care susțin proiectul sunt de părere că introducerea uniformelor școlare va reduce bullying-ul dintre elevi, reprezentanții CES îi contrazic: „Bullying-ul nu apare pentru că elevii au haine diferite, apare acolo unde şcoala nu are mecanisme reale de prevenție, unde consilierea rămâne insuficientă, unde profesorii nu sunt sprijiniți să gestioneze conflicte, iar elevii nu simt că pot vorbi în siguranță despre ceea ce li se întâmplă”.

Conform ultimelor date PISA, publicate de OCDE, în România, 21% dintre elevi au fost victime ale cel puțin unei forme de bullying de câteva ori pe lună sau mai mult.

În rândul bucureștenilor, părerile sunt împărțite. O parte din trecătorii întrebați consideră că uniforma ar ajuta la reducerea fenomenului. „Da, pentru că practic ar arăta toată lumea la fel, ar fi îmbrăcați la fel, deci nu s-ar mai putea face o diferențiere.” Alții sunt mai realiști: „Bullying-ul va exista (…) poate se va mai reduce din această latură legată de îmbrăcăminte, dar se vor găsi alte motive”, a declarat o mamă. O altă doamnă îi împărtășește părerea: „În mod sigur legat de haine s-ar reduce. Firește că există și alte categorii prin care copiii își exercită acest bullying.”

Stilul personal sau apartenența la grup?

Inițiatorii proiectului susțin că introducerea uniformei școlare ar contribui la „întărirea sentimentului de apartenență” și că măsura „sporește mândria de a reprezenta o anumită comunitate şcolară şi creează un sentiment de unitate colectivă”.

O parte din cetățenii capitalei susțin și ei aceste idei. „Aduce o apartenență la școală, ar trebui să fie un punct de mândrie pentru elevi, așa cum o echipă de baschet, fotbal are echipamentele ei”, a declarat un părinte. Un alt trecător consideră școlile din Regatul Unit un exemplu de urmat pentru România: „Și dau un exemplu, Marea Britanie, unde uniforma este obligatorie și chiar este o mândrie pentru acei elevi”. Alții consideră că stilul personal nu ar trebui să fie o prioritate pentru tineri atunci când merg la școală. „Consider că atunci când copiii sunt într-un mediu academic nu ar avea de ce să aibă un anumit stil vestimentar”.

Tinerii nu împărtășesc părerile părinților. Elevii par să pună mai mult preț pe stilul personal față de mândria de a aparține unei școli. Îmbrăcămintea este pentru aceștia o formă esențială de identitate: „Cred că este foarte important să te exprimi prin felul în care te îmbraci (…) spune foarte multe despre tine ca persoană”, consideră o elevă din capitală. O altă tânără a declarat și ea că vestimentația este foarte importantă pentru noua generație: „Majoritatea din generația noastră asta fac, își exprimă personalitatea prin haine”.

Economie sau cheltuială în plus?

Deși proiectul include posibilitatea ca achiziția uniformelor pentru elevi din familii cu posibilități reduse să fie subvenționată, finanțarea nu este garantată. Inițiativa prevede acordarea de gratuități sau subvenții în anumite condiții și permite finanțarea cheltuielilor din bugetele consiliilor județene, ale Consiliului General al Municipiului București și ale consiliilor locale, precum și din fonduri externe nerambursabile.

Aspectul financiar este unul dintre motivele pentru care Ministerul Educației s-a opus proiectului. „Nu este prevăzut clar cine trebuie să finanțeze familiile sărace atunci când acestea nu-și pot permite uniformă”, au declarat reprezentanții instituției în punctul lor de vedere.

Părerile bucureștenilor sunt împărțite, dar unele reflectă această nesiguranță financiară. O mamă este îngrijorată de prețurile mari propuse de firmele care produc uniforme: „De obicei sunt mult mai scumpe, îți trebuie câteva schimburi, iar firmele care fac uniforme profită și pun prețuri foarte mari”. O altă doamnă este nesigură întrebată dacă uniforma ar reprezenta o economie: „Dacă te gândești că de luni până vineri un copil schimbă mai multe haine… Depinde foarte mult cum arată uniforma, cred că e un 50-50 din punctul meu de vedere.”

Pe de altă parte, unii trecători consideră că se pot găsi variante de uniforme simple care să nu afecteze prea mult cheltuielile părinților: „Dacă ar fi o uniformă basic (…) adică să fie o pereche de pantaloni negri și un tricou alb, atunci nu cred că ar fi mai costisitor”.

Proiectul de lege are însă de trecut de mai mulți pași pentru a fi implementat. Comisia pentru Învățământ a Senatului a adoptat raportul de admitere cu amendamente, iar propunerea urmează să fie dezbătută și votată în plenul Senatului. Senatul este prima Cameră sesizată, iar proiectul nu este în acest moment lege. Dacă va fi adoptat de Parlament și promulgat, forma proiectului prevede intrarea în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

Autor: Filip Novac