Lipsa unor medicamente oncologice – risc direct pentru viaţa pacienţilor!

Articol de arionmihaela, 26 august 2026, 21:06

Lipsa unor medicamente oncologice sau discontinuitatea în aprovizionare – risc direct pentru viaţa pacienţilor.

Criza citostaticelor nu este nouă în România.

Există o criză reală a medicamentelor citostatice, confirmată de pacienți și medici, în timp ce autoritățile o atribuie doar unor deficiențe punctuale de producție.

Situația actuală?

Mai multe medicamente esențiale pentru tratamentul oncologic lipsesc periodic, ceea ce obligă medicii să amâne curele de chimioterapie sau să schimbe schemele terapeutice.

Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România a transmis o scrisoare deschisă premierului interimar Ilie Bolojan şi preşedintelui CNAS, Horaţiu Moldovan, în care atrage atenţia că lipsa unor medicamente oncologice sau discontinuitatea în aprovizionarea cu acestea reprezintă un risc direct pentru viaţa pacienţilor.

Potrivit FABC, în prezent lipsesc trei medicamente oncologice, iar pentru alte opt se înregistrează discontinuităţi în aprovizionare.

‘În numai 24 de ore, în urma informaţiilor primite din teritoriu de la asociaţiile noastre membre, am identificat trei medicamente care lipsesc şi alte opt medicamente cu discontinuităţi repetate şi de lungă durată, situaţii care determină amânarea tratamentelor şi pot pune în pericol sănătatea şi viaţa pacienţilor oncologici. Lista oficială de discontinuităţi a ANMDMR confirmă probleme de aprovizionare pentru mai multe substanţe active utilizate în oncologie şi hemato-oncologie. Aceasta este realitatea din spitale şi din viaţa pacienţilor’, a explicat federaţia în scrisoare.

De ani de zile, pacienţii oncologici trăiesc cu incertitudinea accesului la investigaţii, tratamente şi medicamente

Pentru un pacient cu cancer, o discontinuitate de câteva săptămâni nu înseamnă o simplă problemă de aprovizionare, ci tratament amânat, boală care poate progresa, şanse terapeutice pierdute şi, uneori, vieţi pierdute, a subliniat FABC.

‘Declaraţiile potrivit cărora medicamentele nu lipsesc nu ne liniştesc. Dimpotrivă, ne îngrijorează profund, pentru că realitatea raportată de pacienţi şi de asociaţiile din teritoriu este alta. (…) Noi credem că informaţiile care ajung la dumneavoastră despre realitatea sistemului sanitar sunt, cel puţin uneori, incomplete. De aceea, vă invităm să vă luaţi informaţiile şi de la ‘firul ierbii’: de la pacienţi, de la medicii care îi tratează şi de la organizaţiile care primesc zilnic sesizări din spitalele din România’, se menţionează în scrisoare.

Totodată, a punctat FABC, noile terapii pot face diferenţa între progresia şi controlul bolii, între o viaţă marcată de suferinţă şi una cu o calitate mai bună şi, în anumite situaţii, între viaţă şi moarte.

Federaţia a solicitat:

-publicarea transparentă a situaţiei stocurilor şi a discontinuităţilor pentru medicamentele esenţiale din oncologie,

-identificarea imediată a soluţiilor de aprovizionare pentru medicamentele care lipsesc sau pentru care există riscul întreruperii tratamentelor,

-clarificarea situaţiei terapiilor aprobate, dar care nu sunt încă efectiv accesibile pacienţilor,

-instituirea unui mecanism permanent de dialog cu organizaţiile de pacienţi, astfel încât autorităţile să afle în timp real problemele existente în teritoriu.

‘Domnule prim-ministru, (…) vă rugăm să trataţi acest apel cu urgenţa pe care o impune situaţia pacienţilor oncologici din România. Şi vă cerem ca, înaintea oricărei declaraţii potrivit căreia ‘medicamentele nu lipsesc’, să verificaţi, în mod real, situaţia din spitale şi din farmaciile în care pacienţii îşi caută tratamentele. (…) Vă adresăm un apel disperat, dar în acelaşi timp responsabil: nu permiteţi ca lipsa medicamentelor, subfinanţarea sau întârzierile administrative să decidă cine primeşte la timp şansa la tratament şi cine nu. Nu vă puneţi, prin inacţiune, semnătura pe certificatele noastre de deces’, a mai transmis FABC.

Punctul de vedere al CNAS

Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Horațiu Moldovan, a declarat public că nu există o criză a citostaticelor la nivel național.

Principalele sale argumente sunt:

Plățile sunt la zi: Instituția și-a achitat obligațiile financiare pentru medicamentele oncologice și dispune de fonduri, eliminând argumentul blocajelor financiare din partea instituției

Deficiențe punctuale, nu criză globală: Eventualele lipsuri nu reprezintă o criză sistemică, ci discontinuități temporare cauzate de probleme globale de producție ale furnizorilor.

Șeful CNAS a subliniat că rolul Casei este doar să plătească, iar rezolvarea penuriei de moment revine Ministerului Sănătății prin mecanismul de importuri de urgență

Punctul de vedere al Ministerului Sănătății

Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, a dispus demararea de urgență a unui audit asupra întregului mecanism de monitorizare și supraveghere a disponibilității medicamentelor, inclusiv asupra procedurii de eliberare a ANS
„Este inadmisibil ca România să nu aibă încă un sistem digital care să ne permită să urmărim trasabilitatea medicamentului și să știm, în timp real, când un stoc ajunge la un nivel critic. Nu putem să așteptăm ca un medicament să lipsească de pe piață și abia apoi să căutăm soluții. Trebuie să vedem din timp unde apar problemele și să intervenim înainte ca pacientul să fie afectat. Auditul vizează atât structurile din cadrul Ministerului Sănătății, spitale, cât și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România. Eu cred că este necesar, de asemenea, un audit asupra modului în care este derulat Programul Național de Oncologie.”, a declarat Cseke Attila.

Mai mult, ministrul interimar al Sănătății a solicitat, de urgență, Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România un raport complet privind monitorizarea pieței medicamentelor și supravegherea pieței care să arate clar unde sunt problemele și ce trebuie schimbat pentru a nu mai discuta despre discontinuitatea medicamentelor.

În același timp, acesta trebuie să includă propuneri concrete pentru îmbunătățirea soluțiilor informatice, astfel încât să existe un sistem de alertare care să semnaleze din timp situațiile în care stocurile unui medicament ajung la un nivel critic.

„Este nevoie de un sistem care să ne alerteze înainte să avem o criză, nu după ce aceasta apare. Avem nevoie de date clare și în timp real, nu de estimări și informații care ajung cu întârziere. Pacientul trebuie să fie primul nostru reper atunci când vorbim despre disponibilitatea medicamentelor.”, a declarat Cseke Attila.

Ministrul interimar al Sănătății a cerut, de asemenea, direcției de specialitate revizuirea procedurii privind eliberarea a Autorizației de Nevoi Speciale (ANS-ului) și modificarea ordinului în vigoare.

Una dintre modificările analizate vizează creșterea nivelului minim de stoc de la care poate fi demarată procedura de eliberare/reautorizare a ANS-ului.

În prezent, pragul este de 10%

Ministerul Sănătății analizează posibilitatea ca acesta să fie stabilit la un nivel mai ridicat, astfel încât să existe o protecție mai bună pentru disponibilitatea medicamentelor pe piața din România.

„Dacă un medicament este deja la un nivel foarte scăzut în stoc, nu putem trata această situație ca și cum nu ar exista un risc pentru pacienți. Pragul actual îl vom modifica. Regulile trebuie să ne permită să intervenim mai devreme și să protejăm accesul pacienților la tratament.”, a precizat ministrul interimar al Sănătății.

Cseke Attila a subliniat că măsurile dispuse urmăresc schimbarea modului în care este monitorizată disponibilitatea medicamentelor în România, printr-un mecanism mai rapid, mai transparent și bazat pe date.

„Nu vreau să aflăm după ce un medicament a dispărut de pe piață că există o problemă. Vreau să știm din timp ce se întâmplă cu stocurile, să avem alerte și să putem interveni rapid. Asta înseamnă un sistem care funcționează pentru pacient.”, a declarat Cseke Attila

În oncologie, conceptul de „alternativă” este extrem de rigid

Spre deosebire de alte afecțiuni (unde o pastilă de tensiune poate fi înlocuită ușor cu alta), în tratamentul cancerului, protocoalele terapeutice sunt stricte, iar înlocuirea unui medicament depinde exclusiv de tipul exact de cancer și de decizia comisiei oncologice.

De cele mai multe ori, când un medicament oncologic lipsește, medicul oncolog nu îi poate oferi pacientului o altă cutie de pastile similară de pe raft.

Soluțiile reale la care se recurge în spitale sunt:

-Achiziția prin Mecanismul de Nevoi Speciale: Ministerul Sănătății autorizează aducerea în țară a unor loturi din alte state europene, sub alte denumiri comerciale, chiar dacă medicamentul nu este înregistrat oficial pe piața comercială curentă din România.

-Schimbarea completă a liniei de tratament: Dacă penuria este de lungă durată, oncologul este forțat să reconfigureze întreaga schemă chimică a pacientului către o cu totul altă combinație de citostatice disponibile, chiar dacă poate nu era prima opțiune ideală pentru acel stadiu al bolii.

Ghidurile medicale internaționale spun clar că modificarea sau întârzierea unei doze dintr-un protocol poate reduce șansele de supraviețuire.

Birocrația și lipsa stocurilor forțează medicii să facă compromisuri terapeutice, să aleagă „ce au pe stoc”, nu ce este ideal pentru pacient.

Unde se pierde responsabilitatea?

CNAS afirmă că a plătit, Ministerul Sănătății dă vina pe producția globală, iar distribuitorii susțin uneori că prețurile impuse în România sunt prea mici pentru a justifica importul unor citostatice ieftine (cum sunt formele generice de Vincristină sau Lomustină).

Acesta este miezul problemei: medicamentele vechi, ieftine, dar vitale, dispar primele pentru că nu mai sunt rentabile comercial pentru importatori.

Deși statul raportează bugete record pentru oncologie, pacienții continuă să își autofinanțeze supraviețuirea cumpărând medicamente din străinătate.

Istoricul crizelor similare: Un scenariu repetitiv

Lipsa citostaticelor nu este o noutate, ci o criză ciclică administrativă documentată oficial de asociații:

2012 – 2013

Criza majoră a citostaticelor de bază (Cisplatin, Fluorouracil, Vincristină).

Introducerea inițială a taxei clawback fără diferențiere. S-a creat primul „Mecanism de Nevoi Speciale” și a fost nevoie de intervenția societății civile pentru a aduce medicamente cu sacoșa din Austria.

2015 – 2017

Peste 2.600 de reclamații oficiale depuse la Agenția Națională a Medicamentului.

Guvernul a scăzut brusc prețurile în prag de alegeri pentru a oferi „cele mai ieftine medicamente din UE”.

Rezultatul: Dispoziția a blocat permanent comercializarea a 24 de citostatice vitale din Programul Național de Oncologie.

2018 – 2019

Blocaj pe 13 citostatice oncologice critice (raport Dăruiește Viață).

Autoritățile au amânat ilegal corecția anuală a prețurilor pentru a nu arăta creșteri bugetare, forțând distribuitorii să stopeze livrările.

2025 – 2026

Peste 10.000 de pacienți oncologici afectați de lipsa unor linii de tratament.

Creșterea costurilor logistice internaționale cu peste 30% combinată cu blocajele de decontare ale spitalelor și epuizarea fondurilor de arierate.

În acest context, vine reactia Colegiului Medicilor din România. Ca de cele mai multe ori, lozinci.

Accesul pacienților la tratament trebuie să reprezinte o prioritate!

Pacientul nu poate fi pus în situația de a căuta singur soluții pentru continuarea tratamentului de care are nevoie!

Este nevoie de soluții, nu de dispute!

Accesul la tratament trebuie să fie predictibil, continuu și echitabil.

Intre ele, doza de realitate:

“În ultimele zile, discuțiile din spațiul public privind disponibilitatea unor medicamente, în special a celor necesare pacienților oncologici, readuc în atenție o problemă reală asupra căreia sistemul de sănătate trebuie să aibă o poziție transparentă, permanentă și clară: pacientul nu poate fi pus în situația de a căuta singur soluții pentru continuarea tratamentului de care are nevoie.

Pentru un pacient diagnosticat cu o afecțiune oncologică, timpul are o altă dimensiune. O întârziere, o întrerupere sau imposibilitatea administrării unui tratament la momentul stabilit de medic nu reprezintă doar o problemă administrativă, ci o situație care poate afecta actul medical și în anumite situații obiectivul terapeutic.

Medicii trebuie să poată lua deciziile terapeutice pe criterii medicale obiective, corect și în interesul pacienților, iar tratamentul indicat trebuie să poată fi administrat în condiții de continuitate și predictibilitate.

Dificultățile de finanțare sau discontinuitățile în aprovizionarea cu medicamente nu trebuie să devină obstacole în tratamentul unui bolnav, cu atât mai mult în afecțiunile în care continuitatea terapiei și administrarea acesteia la momentul indicat sunt esențiale pentru managementul eficient al pacientului.

Accesul pacienților la medicamente este un subiect de funcționare a sistemului de sănătate, care NU trebuie politizat. Este nevoie de soluții, nu de dispute.

„Nu cred că avem nevoie de dispute despre existența sau inexistența unei «crize». Avem nevoie de mecanisme care să identifice rapid fiecare discontinuitate și, mai ales, să o rezolve înainte ca aceasta să ajungă să afecteze pacientul”.

Responsabilitatea revine tuturor instituțiilor cu atribuții în acest domeniu, de la finanțare și achiziție până la asigurarea disponibilității efective a medicamentelor în spitale și în unitățile în care pacienții sunt tratați.

Rolul medicilor este să trateze, iar instituțiile responsabile trebuie să asigure condițiile necesare pentru ca tratamentul indicat de către medic să poată fi administrat atunci când pacientul are nevoie de el.