Bine de citit: Moartea fericită

Articol de razvanursuleanu, 2 iulie 2026, 09:23

Romanele lui Albert Camus, “Moartea fericită” și “Străinul”… Cum ar trebui să procedez? Lipesc coperțile celor două cărți și consider că am în față un singur volum din universul Rashômon? Martori diverși, perspective diferite? Sublimă abordare literară dacă ar fi diferite, doar că nu prea sunt… Un capitol absolut identic până la ultimul cuvânt, prezent în ambele romane…

Presupun că Albert Camus a scris și a tot scris pagini pentru “Moartea fericită” (roman care dealtfel a fost publicat după ce autorul s-a stins din viață) apoi a început să lucreze la romanul “Străinul”, în care a adăugat un capitol din manuscrisul pentru “Moartea fericită”. Post-mortem, obișnuiții scociorâtori prin sertare au descoperit acest ultim manuscris și l-au publicat integral, cu tot cu capitolul respectiv care fusese publicat deja în “Străinul”…

Repet, doar presupun că așa s-au întâmplat lucrurile și recunosc, nu am răbdare să caut pe internet povestea reală, mai ales că acest capitol magic îmi pare a se integra perfect atât în “Moartea fericită” cât și în “Străinul”…

xxx

În magazinele alimentare apar din când în când niște indivizi care îți oferă o mostră dintr-un anumit produs, o bucățică de brânză înfiptă într-o scobitoare, de exemplu. La fel ar trebui să se întâmple și în librării. Să vină cineva cu un petec de hârtie pe care este scris “Da, mi-e lehamite… Am chef să mă-nsor, să mă sinucid sau să mă abonez la revista L’Illustration. Să fac un gest disperat, ceva.” Și apoi să-ți spună – iată o mostră din “Moartea fericită” – apoi să adauge – acum gustați și acest fragment din același roman, “N-ar trebui decât să mă las în voia întâmplării. Tot ce-aș păți în plus n-ar fi decât ca ploaia căzută pe-o piatră. O răcorește și e de-ajuns. În altă zi va dogorâ de-atâta soare. Mereu mi s-a părut că exact asta e fericirea”.

Și după ce veți citi această carte, veți descoperi, deși nu pare posibil, că de fapt nu există vreo contradicție între cele două citate…

“- Joci pe mai multe planuri deodată?”, domnule Camus?

“- Da, dar nu ca amator.”

Firește, amatorii nu sunt încununați cu premiul Nobel pentru literatură…

xxx

Casa din fața Lumii despre care scrie Camus în acest roman îmi amintește de casa din Normandia în care a locuit Françoise Sagan și despre care povestește în “Cele mai frumoase amintiri”. Aceleași culori, fotografii din același album de familie. Camus și Sagan, soră și frate în lumea pierdută a absolutei boemii.