Viața cu celălalt” – povestea unei comunități care a trăit multiculturalitatea înainte de Europa

Articol de andreiabarsanbfm, 22 iunie 2026, 23:30

Cartea ”Viața cu celălalt. Poveste despre oameni, limbi și rânduieli la sașii din Criț”, semnată de jurnalista Ruxandra Hurezean, a fost lansată sâmbătă, la Casa Teutsch, în incinta librăriei Erasmus din Sibiu. Este cel de-al treilea volum dedicat satului Criț, după ”Criț, istoria, poveștile și viața unui sat de sași” și ”Vecinătăți la sașii din Criț”.

De ce ne-ar interesa pe noi, cei din Capitală sau din alte zone  povestea unui sat din mijlocul țării? Din foarte multe motive, enumerate de cei prezenți la eveniment. Au participat, alături de autoare: Robert Cristian Schwartz, președintele-director general al Radiodifuziunii Române și prefațatorul volumului, conferențiara universitară Liane Iunesch și Sofia Folberth, cea care a inspirat cele trei cărți despre Criț.

Doamna Sofia nu este doar ”eroina” acestui triptic, este păstrătoarea istoriei acestui loc, martora vieții trăite de sași în mijlodul Transilvaniei, în ultimul,  secol, dar și cea care a salvat, la propriu, documente de arhivă din casa parohială din Criț.

Această carte e despre ce ni se întâmplă nouă astăzi, și e un ghid de bune practici, spune autoarea ei, ”Ceea ce am putut să scot din discuțiile cu doamna Sofia și din documente și să pun în această carte este, de fapt, un ghid de bune practici, un fel de îndrumar și de document demonstrativ. Ce anume face ca lucrurile să funcționeze? Cum facem să funcționăm împreună? Cum facem să ne înțelegem astfel încât viața noastră să fie mai bună? Din carte se pot desprinde câteva concluzii”.

”Este o carte despre solidaritate”, subliniază Robert Cristian Schwartz, care ne lansează și o întrebare: ”Mai putem replica, astăzi, în comunitățile noastre, respectul și rânduiala pe care le-am întâlnit în aceste sate transilvane?”

Este ”un caleidoscop… o imagine cu multe fațete, fascinantă, imagine care pune sub semnul întrebării tot discursul naționalist din spațiul public mai ales pentru că este o mărturie trăită. Este mărturie a unui întreg secol trăit în bună întelegere, care ne arată că diferențele interculturale nu trebuie să ducă la disensiuni, ci pot crea tocmai o identitate distinctă”, consideră Liane Iunesch.

Criț poate fi privit ca un model de conviețuire care a precedat ideea europeană de multiculturalitate a remarcat jurnalistul Robert Cristian Schwartz: ”Acest spirit european a existat în comunitatea din Criț și nu numai. Această multiculturalitate și interculturalitate a existat de secole. E un model care a fost preluat, evident, de Bruxelles, de Strasbourg, de alte localități importante în construcția europeană”.

Ruxandra Hurezean scrie în cărțile sale despre sași, despre români, despre romi, despre maghiari, despre oamenii care au lucrat împreună, au trăit împreună, uneori în societăți paralele, evident, fiecare cu tradițiile, obiceiurile sale.

Locuitorii din Criț făceau parte din societăți paralele, dar erau și momente în care se intersectau, așa cum se întâmpla în zilele de sărbători ale fiecărei comunități, când petreceau împreună indiferent de etnie sau confesiune, își amintește cu nostalgie Robert Cristian Schwartz, gândindu-se la propria-i copilărie petrecută în Sibiu.

”Acea normalitate a existat și trebuie să existe în continuare, pentru că trecem prin situații politice foarte fragmentate… Avem nevoie de repere. Iar cărțile Ruxandrei cred că fac parte din canonul reperelor a spus acesta”, la final.

”O nevoie practică a fiecăruia de celălalt” era cheia conviețuirii în Criț, ”ceea ce știa celălalt să facă pentru comunitate, rolul lui concret: era țiglar, era pantofar, făcea pălării, era măcelar”, spune Ruxandra Hurezean,

”Era un schimb. Un schimb nu doar de priceperi, nu doar meșteșuguri, era și un schimb de experiență de viață”.

Cartea vorbește și despre migrație: ”Fenomenul acesta al migrației exista și atunci. Crițenii, de exemplu, plecau în America să facă bani, trimiteau banii acasă să se construiască o biserică sau o casă. Aveau grijă de familiile care au rămas în Criț, făceau avere în Statele Unite și se întorceau.”

Dar și despre italienii care s-au stabilit în Criț. Parmezanul și untul produs de ei era trimis la Casa Regală, în București. În jurul lor s-au creat și câteva povești cu haz, redate în volum.

Sofia Folberth a mărturisit că inițiase împreună cu Wilhelm („Willy”) Folberth, o publicație lunară, după ce au descoperit arhivele bisericii din Criț părăsite și răvășite, în anii comunismului. Au fost doar două foi pe care le-a scris la mașina de scris.

Acum, există însă cele trei volume, iar doamna Sofia, a putut fi prezentă la lansare, cu câteva zile înainte de a împlini 104 ani.

Volumul ”Viața cu celălalt. Poveste despre oameni, limbi și rânduieli la sașii din Criț” a fost publicat la Editura Presa Universitară Clujeană, cu sprijinul Fundației Michael Schmidt, ca parte a demersului său de conservare a patrimoniului cultural al sașilor din Transilvania și de promovare a inițiativelor care încurajează dialogul intercultural, dezvoltarea comunităților rurale și valorificarea identității locale.