”Vanya”- un actor, opt pesronaje și tot atâtea fațete ale ratării

Articol de andreiabarsanbfm, 7 mai 2026, 10:08

Actorul Sorin Miron a fost, sâmbătă, în studioul BucureștiFM,

A avut, de curând, premieră: ”Vanya” de Simon Stephens, o rescriere după ”Unchiul Vanea” de A.P.Cehov, un one-man show excepțional, adus în scenă la POINT.

Sorin este interpretul a 8 personaje feminine și masculine, dar și regizorul spectacolului.

Scenografa Ariana Miron- Presan a creat, cu foarte puține elemente, dar cele mai sugestive, întregul univers al acestor personaje, Ni s-a alăturat în acest dialog, la Spectacol@București.Ro, pentru a ne povesti cum s-a construit acest proiect  și care au fost provocările apărute pe parcurs.

”Toate personajele din Vanya suntem, suntem cu toţii. Unul din lucrurile care ajută e că vezi spectacolul Vanya făcut de un singur om, toate personajele interpretate de un singur actor. Toate faţetele astea diferite aparent ale tuturor celor care interacţionează acolo pot fi feţe ale noastre în momente diferite ale vieţii, ratările fiecăruia dintre personajele astea pot fi ratările fiecăruia dintre noi, cu asupra de măsură, în momente diferite ale vieţii, pentru că într-un fel se raportează la ratare şi la ce înseamnă pentru el ratarea, un om în etate faţă de o fetiţă care de abia descoperă iubirea, care de abia descoperă nevoia de a explora, de a merge mai departe, într-un fel realizează ce înseamnă ratarea un om blocat într-un loc din care n-a reuşit să plece 25 de ani, cum e Ivan, şi care a trăit în umbra unor personalităţi mai puternice decât a lui şi aşa mai departe. Şi fiecare dintre noi cred că ne putem identifica sau putem identifica şi dacă nu pe noi înşine, persoane din viaţa noastră, şi cred că de asta ajunge textul şi, sper şi spectacolul nostru la oameni, pentru că vorbeşte indirect despre lucrurile astea pe care le trăim cu toţii. Frumuseţea textului este aceea că şi dacă nu spune în cuvinte asta e albă, asta e neagră, îţi dă posibilitatea să înţelegi asta”, apune Sorin Miron.Actorul a descoperit textul urmărind spectacolul lui Andrew Scott, și și-a dorit să îl joace. Nu s-a gândit de la bun început și să îl regizeze, dar, pe parcurs, începând să descifreze cheia fiecărui personaj, a apărut ca o necesitate.

”Pe măsură ce căutam personajele și motivațiile și tot ce înseamnă construirea unui rol, mi-am dat seama că pot să am curajul să și conduc eu…Am avut nevoie să fac proiectul ăsta, în felul ăsta,  în locul ăsta, cu acești oameni”.

Fiind un proiect independent și într-un spațiu neconvențional te gândești că a fost condiționat și de aceste aspecte. Dar , spectacolul s-a construit împreună cu scenografia, bogată, la început, apoi redusă   la esență, au mărturisit cei doi artiști.

Sunt foarte puține obiecte în scenă și un singur costum, cel al personajului principal, Ivan – unchiul Vania, care a fost doar accesorizat astfel încât să facă translația către celelalte personaje. Modificările sunt mici, la vedere, făcute într-un ritm alert.  Actorul nu iese din scenă, nu are un machiaj special, simpla suflecare a mânecilor de la cămașă, adăugarea unui șirag de perle sau folosirea unui ștergar de bucătărie, aduc într-o fracțiune de secundă un alt personaj, un alt dialog, o altă stare, dar și o altă interpretare, pe un alt ton, cu alte inflexiuni ale vocii. Pentru că spectacolul nu e construit doar dintr-o succesiune de monoloage, ci din multe scene în doi.

Întreaga lume este cuprinsă într-un dreptunghi, un spațiu de doar 8 metri deschidere, cu 4 metri și ceva adâncime, cu publicul în imediata apropiere.

Iar spectatorii au șansa de a surprinde fiecare nuanță, de a se bucura de versatilitatea actorului, de a se lăsa purtați într-un carusel de emoții.