Cum să… îți ajuți copilul să-și găsească sportul potrivit (în funcție de personalitate)?

Articol de Vicentiu Andrei, 23 martie 2026, 07:03

Alegerea unui sport pentru copii pare, la prima vedere, simplă. Întrebăm: „Ce ți-ar plăcea?” și mergem mai departe de acolo.

În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanțate.

Într-un nou episod din seria „Cum să…”, Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu au discutat despre un subiect care îi preocupă pe tot mai mulți părinți: cum alegem sportul potrivit pentru copil, astfel încât să-l ajute cu adevărat — nu doar fizic, ci și emoțional.

Sportul nu este același lucru cu mișcarea

Discuția pornește de la o confuzie frecventă: folosim termenul „sport” pentru orice formă de activitate fizică.

„Termenul ăsta uneori e folosit nepotrivit. Mișcarea e una, sportul e alta”, spune Flavia Voinea, subliniind că, dincolo de terminologie, important este ca cei mici să iasă din zona sedentară.

Iar contextul actual face această nevoie și mai evidentă: copiii petrec din ce în ce mai mult timp în activități statice — pe telefon, în fața ecranelor sau chiar făcând teme în poziții nepotrivite.

Alegem pentru ei… fără să ne dăm seama

De cele mai multe ori, alegerea sportului nu pornește de la copil, ci de la adult.

„Pentru că noi am făcut un anumit sport, trimitem copilul spre acel sport. Îl știm, îl cunoaștem, e preferatul nostru”, explică Flavia Voinea.

La asta se adaugă influențele din jur:

modele, prieteni, sportivi admirați sau simpla expunere la un anumit tip de activitate.

Dar toate acestea nu garantează că alegerea este și potrivită.

Nu ce îi place, ci ce îl ajută

Una dintre ideile-cheie ale episodului este că alegerea sportului ar trebui să țină cont de structura copilului, nu doar de preferințele lui de moment.

„Este o legătură directă între profilul unui copil și sportul care ar fi indicat să fie făcut ca să îl ajute în dezvoltare”, spune Amada Bălțățeanu.

Asta înseamnă că sportul poate deveni un instrument real de echilibrare — dacă este ales corect.

Cum corelăm tiparul copilului cu sportul potrivit?

Pentru copiii foarte activi sau agitați, soluția nu este restricția, ci direcționarea energiei:

„Când un copil este agitat, el de fapt are nevoie să descarce energia pe care o are. Și sportul e de real ajutor”, explică Amada Bălțățeanu.

În schimb, pentru copiii care își pierd ușor concentrarea, sunt utile sporturile care cer focus și repetiție:

„Dacă te duci spre tenis sau ping-pong, ești tu cu tine și îți creezi exercițiul ăsta al răbdării și al repetiției.”

Iar pentru copiii prea „cuminți”, sportul poate deveni un spațiu de dezvoltare a curajului:

„Uneori îi duci spre un sport de contact. Nu pentru că e ceva în neregulă cu ei, ci pentru că au nevoie să-și depășească anumite limite.”

Sportul ca reglaj emoțional

Un alt punct important este legătura directă dintre sport și echilibrul emoțional.

„Cel mai bun reglaj pe zona de hormoni apare în urma sportului”, spune Amada Bălțățeanu, referindu-se la endorfine, dopamină și serotonină.

Problema apare atunci când această nevoie de reglare nu este acoperită sănătos:

„Dacă nu o împlinim prin sport, o căutăm în altă parte”, explică ea — iar acea „altă parte” înseamnă, de cele mai multe ori, consum digital excesiv sau alte forme de stimulare rapidă.

Nu performanță, ci echilibru

În final, discuția revine la esență: nu toți copiii trebuie să facă sport de performanță.

„Nu mai este sportul pentru sănătate sau pentru dezvoltare. Din momentul acela, vorbim deja despre carieră”, punctează Flavia Voinea.

Pentru majoritatea copiilor, obiectivul rămâne altul: mișcare, echilibru, socializare și dezvoltare armonioasă.

Un proces, nu o alegere definitivă

Poate cea mai importantă concluzie este că alegerea sportului nu este una definitivă.

Copiii pot încerca, schimba, testa.

Iar acest proces nu este un eșec, ci o formă de explorare.

„Să căutăm, să schimbăm, dacă simțim că acest lucru trebuie făcut”, spune Amada Bălțățeanu.

Pentru că, dincolo de orice alegere punctuală, rămâne un obiectiv simplu și esențial:

să se miște.