A murit compozitorul Jolt Kerestely. Avea 91 de ani

Articol de alinadecu, 3 martie 2026, 21:29 / actualizat: 4 martie 2026, 21:23

A compus peste 400 de cântece de muzică uşoară şi cântece pentru copii, muzică corală, muzică de film, muzică de teatru.

Miercuri, trupul neînsufleţit al maestrului Jolt Kerestely va fi depus în foaierul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din Calea Victoriei 33.

Compozitorul şi dirijorul Andrei Tudor i-a adus un omagiu. Acesta a publicat repere importante din biografia sa.

Zsolt Kerestely s-a născut la 12 mai 1934, în localitatea Şiclod, judeţul Harghita. În paralel cu studiile liceale, a urmat şi cursurile Şcolii de Muzică din Târgu Mureş, la secţia de fagot şi pian. A absolvit apoi Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (1958-1963). Dirijor la Casa Studenţilor din Cluj-Napoca, iar din 1964, timp de 30 de ani, a fost regizor muzical la Televiziunea Română. A fost membru al UCMR din anul 1970. Debutul de compozitor a avut loc în anul 1966, cu piesa Primul pas. I-a fost decernat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în anul 2004.

Jolt Kerestely a împletit cariera de compozitor cu cea de maestru de sunet. După 1989, a deschis primul studio muzical particular, dotat profesionist, în propria casă, numită şi „Vila Copacul”, situată lângă Stadionul Dinamo. A continuat să compună, să lanseze CD-uri şi să muncească în studio alături de fiul său, Andrei Kerestely, care a urmat aceeaşi carieră – compozitor şi inginer de sunet.

Un om care a dus o viaţă aproape sportivă (alergare, ciclism, mers pe jos, alimentaţie sănătoasă), a avut o conduită fair play faţă de toţi colaboratorii şi colegii. Delicateţea, discreţia şi sensibilitatea sa s-au manifestat deplin în creaţia muzicianului.

„M-a preocupat de asemenea un lucru foarte important – orchestraţia. Am prelucrat şi orchestra pentru toate tipurile de orchestră. Forţa creaţiei mele – dacă îmi pot permite – constă în melodicitate, armonizare logică, la care se adaugă orchestraţia adecvată pentru fiecare piesă, fără şablon. Stilul meu componistic s-a lărgit, situându-se undeva între muzica uşoară, cu linii largi, şi apropiindu-se de canţonetă, romanţă”, spunea compozitorul.

Printre compoziţiile sale se numără: “Să nu te joci cu dragostea” (1974), “Copacul” (1975), “Cu paşi de step” (1979), “Te rog zâmbeşte fata frumoasă” (1983), “Noapte, fată cu cercei de smoală” (1983), “Lumea de dragoste” (1984), “Tăcutele iubiri” (1986).