„Bestiar”, un spectacol despre visuri
Articol de bucurestifm, 2 martie 2026, 11:55 / actualizat: 2 martie 2026, 13:09
De mici suntem învățați să visăm. Cu cât îți dorești ceva mai tare, cu atât mai repede acel ceva se va îndeplini. A visa devine modul în care ne motivăm, ne încurajăm să mergem mai departe pentru că, pentru un moment, închidem ochii și visăm, și suntem iar pe cea mai înaltă culme din viața noastră.
Asta e și problema cu visurile: sunt prea strâns legate de extreme. Când ne îndeplinim un vis, suntem pe cea mai înaltă treaptă din viața noastră, unde nimic rău nu se poate întâmpla, dar pe cealaltă parte a visului, este cea mai adâncă prăpastie. Extrema neîndeplinirii un vis este locul cel mai jos unde poate ajunge cineva, locul în care speranța nu mai există și nefericirea ne consumă încet-încet, dar sigur. Cum ieșim de acolo? Printr-un vis.
Extremele visurilor și sentimentele cu care vin la pachet sunt explorate în spectacolul de teatru „Bestiar”, produs de Vanner Collective și Teatrul Metropolis. Raluca Mănescu și Denisa Nicolae, aduc în fața publicului, povestea Munei, o vacă orfană din Domul Verde. Alături de ea, îi cunoaștem pe Timor, fratele ei, Kano, un măgar cu sânge latin și Lela, „oaia neagră”.
Ceea ce pare la început o poveste pentru copii, ajunge să fie o poveste despre introspecție și descoperire personală. Ne naștem și creștem în locuri și între persoane care ne învață totul, dar care la un moment dat ajung să ne rămână mici. Plecăm în locuri mari, pe care dorim să le schimbăm și să ajungem cineva, dar nimerim, din greșeală sau nu, în locuri care sunt menite să ne transforme pe toți în aceeași persoană, să ne încadrăm în același șablon.
Urmărim povestea a patru animale, iar inițial sentimentul este de amuzament, de ironia poveștii. „Cum poate o vacă să fie atât de determinată să-și îndeplinească visul?”, dar ajungem să căutăm și noi bucățica din Muna pe care o purtăm cu noi. „Cum poate un măgar să fie atât de sensibil?”, dar ajungem să sperăm că fărâma aceea de Kano din noi nu a murit încă. „Cum poate un porc să aibă un vis atât de nerealist?”, dar ajungem să realizăm că Timor-ul din noi ne alimentează cu speranță. „De ce a ajuns Lena, o simplă oaie, să poarte o mască?”, dar întrebarea se transformă repede în „Ce m-a făcut pe mine să port o mască?”.
La final, „Bestiar” ne arată că originalitatea noastră este ceea ce ne face să fim unici și că este un lucru la care nu ar trebui să renunțăm ușor. Vor fi momente și oameni care ne vor împiedica și vor încerca să fure câte o bucățică din noi, dar trebuie să urmăm exemplul Munei, care nu a renunțat la speranță niciodată.
Spectacol produs de Vanner Collective
Co-produs de Teatrul Metropolis
Concept și direcție scenică: Denisa Nicolae
Coregrafie și mișcare scenică: Teodora Velescu
Cu: Ana Vînău, Adelin Tudorache, Costin Stăncioi, Maruca Băiașu, Răzvan Mîndruță
Scenografie și costume: Șteff Chelaru
Sound design: Adrian Piciorea
Pregătire muzicală: Oana Pușcatu
Lighting design: Alexandros Raptis
Fotograf proiect: Matei Bumbuț
Psiholog consultant: Silvia Ciubotaru
Asistent Dramaturgie: Daria Ancuța
Asistent Regie: Elena Tudorache
Foto: Andrei Gîndac/ Two bugs
Autor: Bianca Pieszczoch