Mai cred românii în ONG-uri? Cum sunt percepute organizațiile neguvernamentale?
Într-un context în care încrederea în instituții este scăzută și polarizarea este accentuată, cum sunt percepute organizațiile neguvernamentale?
Articol de Monica Liche, 23 februarie 2026, 16:21
ONG-urile sub lupa încrederii. Cum le percep românii
Discutăm despre încredere, neîncredere, implicare civică și rolul ONG-urilor într-un climat social tensionat cu Mircea Kivu, sociolog și coordonator BOSC 2025, invitatul lui Răzvan Ursuleanu, În Comunitate.
Nivelul de încredere comparativ cu alte instituții
În București, încrederea în ONG-uri este ușor peste media națională. La nivel național, procentul rămâne în jur de 50%. Contextul general este unul de scădere a încrederii în instituții. Mircea Kivu explică evoluția în contextul ultimilor 15 ani.
„Ce s-a întâmplat din 2010 până în 2025 este că, din păcate, încrederea în organizații și instituții a scăzut. A scăzut în partide, în Parlament, în justiție. Pe fondul acesta, faptul că încrederea în ONG-uri a rămas la 50% este o veste bună, în condițiile în care încrederea în justiție este la 15%.”
De ce jumătate dintre români nu au încredere
Pentru cei care declară lipsă de încredere, ONG-urile sunt percepute ca structuri care urmăresc interese proprii. Percepția este că beneficiile nu ajung la „mine”, ci la un grup restrâns. Această interpretare ignoră rolul asociativității și al capitalului social, explică sociologul Mircea Kivu.
„ Pentru acei 50% care n-au încredere, ONG-urile își văd interesele lor și nu îi ajută cu nimic pe ei.
(…)Important este însă să se creeze capital social. O sută de oameni care acționează izolat au mult mai puțină putere decât 50 care acționează împreună.”
ONG-urile ca factor de control într-o democrație fragilă
O parte a opiniei publice vede ONG-urile ca pe un mecanism necesar într-un sistem democratic. Atunci când partidele sau alte structuri de putere concentrează resurse și influență, organizațiile civice sunt percepute ca un factor de echilibru. Sociologul Mircea Kivu explică mecanismul de funcționare în raport cu puterea instituțională.
„Au reușit să impună imaginea aceasta de contrapondere, de factor care limitează excesele. Puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut. Partidele, chiar și sindicatele, dețin uneori o putere prea mare. De aceea e nevoie de cineva care să le spună stai, care să le pună piedici.”
Controlul liderilor și limitele sistemului
În absența unor mecanisme eficiente de control civic, ONG-urile devin un instrument prin care cetățenii pot reacționa la abuzuri, derapaje sau blocaje instituționale. În condițiile în care votul este, în practică, principala formă de sancțiune politică, posibilitatea societății de a interveni între alegeri devine crucială
„ ONG-urile au rolul de a acționa acolo unde puterea instituțională eeșuează sau își depășește limitele. Democrația nu înseamnă doar să ne putem alege liderii, ci să-i și putem controla. În România, controlul asupra liderilor este foarte slab. Putem să mergem să-i alegem, dar sunt foarte puține cazuri în care putem să-i dăm jos.”
