AI pe piața muncii. Care sunt competențele esențiale
Automatizarea și AI-ul rescriu piața muncii, de la producție și logistică până la educație, media și sănătate. Aflăm ce joburi sunt vulnerabile, ce abilități rămân esențiale, cum arată reconversia profesională, de la Răzvan Rughiniș, prodecan pentru informatizare și relațiilor cu mediul socio-economic - Universitatea POLITEHNICA din București, invitatul Ioanei Brușten În Comunitate.
Articol de Monica Liche, 22 ianuarie 2026, 16:42
Gândirea critică devine filtru pentru răspunsuri instant
Automatizarea răspunsurilor schimbă raportul dintre informație și judecată. Dacă înainte problema era accesul, acum problema este filtrul, cât de solid este răspunsul, ce omite, ce presupune și ce efect produce dacă este urmat ca atare.
„O să încep cu gândirea critică. Într-o epocă în care răspunsurile vin înainte să apuci să formulezi întrebarea, devine greu să evaluezi calitatea lor. Gândirea critică înseamnă să încetinești, să pui răspunsul într-un context mai larg și să verifici dacă are valoare sau dacă încearcă să manipuleze. Aceste motoare au propriile obiective, adesea netransparente pentru utilizatori. De aceea, întrebările și un grad de suspiciune față de orice interlocutor, mai ales unul automat, sunt mai esențiale decât oricând.”
Autoreglarea emoțională și costul invizibil al interacțiunii
O a doua direcție din interviu ține de autocontrol emoțional. Aici apare o problemă generată de felul în care conversațiile cu modele conversaționale pot seta așteptări nerealiste pentru dialogul dintre oameni. Răzvan Rughinuș vorbește despre un cost care se acumulează în timp și despre riscul de a transfera în relațiile reale un standard artificial de validare constantă, ceea ce ne mută așteptările într-o zonă nerealistă.
„ Al doilea, foarte, foarte important, cred că este această autoregurare emoțională. De multe ori, tehnologia ne păcălește cu o logică de știință exactă și ne dă această logică matematică a unor interacțiuni, dar zona psihologică, noi, ca oameni, suntem definiți de intersecția dintre cogniție și emoție. Partea emoțională nu este dezvoltată nici de învățământul formal și nici de interacțiunile acestea extraordinar de, cum spuneați dumneavoastră, bazate pe lăudăroșenie, bazate pe exacerbarea mesajelor pozitive. Costul emoțional de interacțiune cu aceste motoare este astăzi total nediscutat. Este un cost care se acumulează în timp, este un cost în care ne ridică bariere comunicaționale cu alți oameni, pentru că o interacțiune între oameni nu poate să pornească de la două complimente la fiecare propoziție, cum aceste modele adesă o vor face.Și noi probabil că ne vom aștepta să obținem asta și în lumea reală.”
