Rezoluțiile de Anul Nou. De ce ne țin puțin și cum ne sabotăm singuri
Blue Monday (a treia zi de luni din ianuarie) e numită „cea mai tristă zi”, dar nu are bază clinică. Totuși, ianuarie rămâne o lună dificilă pentru mulți dintre noi: oboseală, presiunea rezoluțiilor, lipsa de motivație. Aflăm de ce și ce pași mici ne pot ajuta să nu abandonăm rezoluțiile pe care ni le-am propus pentru acest an, de la psihologul Diana Miron, invitata Ioanei Brușten În Comunitate.
Articol de Monica Liche, 20 ianuarie 2026, 08:10
“Noul început” ne motivează, dar ne și păcălește
Entuziasmul din noaptea dintre ani vine dintr-un sentiment psihologic puternic care ne oferă impresia că “de mâine” putem reseta tot. Problema este că această energie inițială se duce repede dacă planul e nerealist sau dacă îl încărcăm cu perfecționism. Psihologul Diana Miron explică mecanismul:
“Suntem entuziaști pentru că trăim un sentiment de un nou început, ca și când 1 ianuarie este un nou început. În realitate este doar ziua următoare. Noi am investit-o cu o putere foarte mare, care uneori e bună, sănătoasă, dar de foarte multe ori este de fapt doar destructivă. Pentru că trăim în fiecare an cumva un soi de naivitate de a ne face și reface acele liste cu rezoluții, fără a învăța, de fapt, din anii anteriori, că marile schimbări nu se vor întâmpla peste noapte și că dacă am fost un somnorici care se trezește la 10, nu o să mă trezesc de pe 1 ianuarie la 6, ca să alerg prin ploaie 2 km. Nu o să se întâmple.”
Când rezoluțiile devin toxice
Un alt sabotaj clasic e gândirea “totul sau nimic”. De cele mai multe ori ne spunem că dacă am încălcat o zi, s-a dus tot. În acest tipar, rezoluțiile ajung să producă vinovăție și sentimentul de eșec, în loc să fie un instrument de schimbare.
“Pot fi și sunt, cu siguranță, indivizi, ființe umane care trăiesc, pot trăi, au acea forță internă să trăiască și să pună în practică rezoluții senzaționale. Dar oameni buni, noi ăștia, oamenii obișnuiți, cu bunele și cu relele noastre, nu prea ne ținem de rezoluții mărețe. Și atunci ele devin toxice pentru că le facem, le construim acele rezoluții și ne simțim vinovați, ne simțim mici, ne simțim, azi am cuvinte speciale, ne simțim puchinoși, nu știu de unde am cuvântul ăsta, e veche de la bunici, probabil. Mici așa, mici și nereușiți, ratați, eșuați, ce cuvinte grele vreți dumneavoastră. Și nu este așa. Trebuie doar să ne moderăm, să ne ponderăm constructele acestea mentale numite rezoluții, să le facem să fie de făcut, posibil de făcut.”
Vezi aici de ce se spune că Blue Monday este ziua ce mai tristă din an
