Creierul și Universul: două lumi uriașe care împart același tipar de organizare

Articol de bucurestifm, 9 decembrie 2025, 15:37

Un astrofizician și un neurochirurg au ajuns la o concluzie care pare desprinsă din science-fiction, dar este susținută de date solide: Universul observabil și creierul uman, două structuri separate de 27 de ordine de mărime, prezintă modele aproape identice de organizare.

Studiul, realizat de astrofizicianul Franco Vazza (Universitatea din Bologna) și neurochirurgul Alberto Feletti (Universitatea din Verona), compară rețeaua cosmică de galaxii cu rețeaua neuronală cerebrală: două sisteme care, la prima vedere, nu au nicio legătură. Rezultatele lor, însă, arată că asemănările sunt mai profunde decât s-ar fi crezut.

Ce au analizat concret cei doi cercetători?

Vazza și Feletti au pus față în față două rețele gigantice:

• Creierul, cu aproximativ 69 de miliarde de neuroni,
• Universul observabil, care conține cel puțin 100 de miliarde de galaxii.

Ei au studiat în detaliu structura, morfologia, capacitatea de stocare a informației și funcționarea rețelelor. Deși procesele fizice sunt complet diferite, activitate electrochimică în neuroni, interacțiuni gravitaționale între galaxii, analizele au arătat că nivelul de complexitate și organizare este surprinzător de apropiat.

Concluzia intermediară a autorilor: două lumi aparent opuse par să fie construite pe principii similare de arhitectură și evoluție.

Asemănări izbitoare între neuroni și galaxii

Cercetătorii au descoperit paralele structurale remarcabile:

1. Rețele cu noduri și filamente

Atât neuronii din creier, cât și galaxiile din Univers se organizează sub forma unor noduri conectate prin filamente. Când au evaluat modul în care sunt grupate aceste conexiuni, Vazza și Feletti au găsit „niveluri de acord” între cele două rețele, sugerând că ambele urmează aceleași reguli fundamentale de organizare.

2. Proporții asemănătoare între componentele pasive și active

Creierul este format în proporție de aproximativ 77% din apă, element pasiv care susține organizarea neuronală.
Universul este constituit în proporție de circa 70% din energie întunecată, o componentă la fel de pasivă, dar esențială în distribuția cosmică.

Restul de ~30% reprezintă materia activă a sistemelor: neuroni în creier și galaxii în Univers. Asemănarea proporțiilor i-a surprins chiar și pe cercetători.

Fluctuațiile de densitate: același tipar, la scări inimaginabil de diferite

Poate cea mai spectaculoasă descoperire vine din analiza fluctuațiilor de densitate. Vazza a calculat densitatea spectrală pentru ambele sisteme, o tehnică standard în cosmologie, și a comparat distribuția materiei.

Rezultatul:

• În creier, fluctuațiile dintre 1 micrometru și 0,1 milimetri,
• În Univers, fluctuațiile dintre 5 milioane și 500 de milioane de ani-lumină, urmează aceeași progresie matematică.

Cu alte cuvinte, creierul uman și rețeaua cosmică par să folosească același tipar de distribuție a materiei, în ciuda diferențelor colosale de scară.

O fereastră spre o înțelegere unificată a complexității?

Descoperirile lui Franco Vazza și Alberto Feletti deschid o nouă perspectivă asupra felului în care natura poate genera structuri complexe. Faptul că două sisteme atât de diferite, unul biologic, altul cosmic, converg către forme similare de organizare sugerează că pot exista principii universale ale complexității.

Studiul lor nu afirmă că Universul „gândește” sau că funcționează ca un creier, ci că aceleași reguli matematice pot modela creșterea și distribuția rețelelor, indiferent de scara la care acestea apar.

Iar această idee, spun autorii, ar putea deschide noi direcții de cercetare atât în cosmologie, cât și în neuroștiințe – două domenii care, până de curând, păreau să nu aibă nimic în comun.

Autor: Cornel Munteanu