Bine de citit: „Magia pentru începători”

Articol de razvanursuleanu, 19 noiembrie 2025, 15:20

Dacă aș avea voie să folosesc doar un singur cuvânt pentru a defini antologia de povestiri scrisă de Kelly Link, acesta ar fi “distractiv”. A fost distractiv să citesc această carte, care cu greu ar putea fi atribuită unui anume gen literar, chiar dacă specialiștii de serviciu ai analizei literare o încadrează cu fermitate în zona unui foarte ambiguu “fantasy liric”.

“Geanta fărmăcată”

N-aș face un pariu consistent pe faptul că absolut toți cititorii vor fi și ei “fărmăcați” de geanta lui Kelly Link, dar nu am niciun dubiu că aș fi dat la schimb în clasa a treia câteva jucării chiar importante pentru a intra în posesia acestei minunății.

“Hortlakul”

Interesantă din când în când și amuzantă pe alocuri, povestirea mi-a plăcut. Și poate că mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu aș fi citit “Omulețul din perete”, romanul lui Marian Coman. Probabil că dacă aș fi lecturat pe repede înainte, aș fi crezut că se pot pune în oglindă stilul literar și umorul celor două lucrări. Dar cum eu nu am răbdare să citesc repede un text… Cu admirație dar și cu părere de rău pentru Kelly Link, trebuie să recunosc că “Omulețul din perete” îi este cu mult superior respectivului hortlak.

“Canoniera”

Ajunsesem la jumătatea povestirii și încă nu pricepeam nimic din sistemul de construcție al canonierei cu pricina, nu avea nicio logică, pentru că o canonieră este o navă de război și în narațiune nu apare nimic asemănător. Din fericire însă, providența mi-a îndrumat pașii către textul original, care am descoperit că poartă titlul “The Cannon”, care “The Cannon” numai canonieră nu este… Hmm… Bine, nu intenționez să trag chiar cu toate tunurile de pe canonieră în traducătoare, “Magia pentru începători” a fost prima sa traducere în limba română, dar o salvă moderată de avertizare cu artileria de la babord poate că ar fi totuși de dorit…

“Animale de piatră”

Kelly Link reinventează ideea de casă bântuită. În această povestire, doar anumite obiecte din casă sunt bântuite. Din fericire însă, pentru un computer bântuit ar putea exista anumite servicii IT de dezbântuire…

“Piele de pisică”

Se tot zvonește printre cei ce pretind că se pricep la animale că pisica iubește casa iar câinele își iubește stăpânul. Presupun că respectivii zvoneri nu și-au împărțit niciodată domiciliul cu o pisică… Oricum, pisică sau câine, chiar nu mai contează, atunci când “casa avea un aspect periculos, arăta pătrunsă de supărare, de parcă începea să se mute din ea însăși.”

“Niște planuri în caz de zombi”

De aici am extras un alt citat – marcă înregistrată Kelly Link : “Încă înainte de a ajunge în închisoare împreună cu prietenul său Mike, Soap era sigur că avusese păreri despre artă, chiar dacă nu știuse mare lucru despre artă. Era la fel ca și cu pușcăria. Arta și închisoarea erau genul de lucruri despre care ai opinii chiar dacă nu știi nimic despre ele.”

Și încă un citat, pentru că Soap este un personaj remarcabil, pe care sper să-l reîntâlnesc și în alte povestiri : “Chiar și după ce ieșise din închisoare, când era deja mult prea târziu, Soap încă mai visa la evadare.”

“Marele divorț”

Povestirea aceasta se dovedește a fi un mariaj al lui Kelly Link cu literatura de înaltă calitate. Excelent text, excelent.

“Magia pentru începători”

Diverse premii importante pentru această povestire. Nebula, Locus, BSFA, plus diverse nominalizări la alte premii importante, în timp ce “Marele divorț” și “Canoniera” nu au câștigat nimic. Mi se pare nedrept acest lucru, pentru că “Magia pentru începători” îmi pare a fi de o valoare mai mică, o povestire de linie, fără nimic cu adevărat remarcabil. Bine, în afară de “Mi-era mai ușor dacă aveam un frate… Sau o soră. M-am săturat să fiu bun tot timpul. Dacă aș avea un frate sau o soră, am putea fi buni cu schimbul.”, un citat care mi-a plăcut, dar care nu cred că poate duce întreg textul într-o zonă de elită.

“Acalmie”

Probabil că autoarea s-a gândit că o carte se sfârșește cu un epilog, sau ceva asemănător, așa că a scris “Acalmie” pe post de încheiere. Culegerea de povestiri e cam gata, hai cu o serie de rânduri concluzive, oricum ar fi și ce-o fi o fi, ce iese iese, trebuie să isprăvim de scris cartea. Zis și făcut. Felicitări.

Gata? Nu.

Pentru că am descoperit în această povestire unele dintre cele mai inspirate rânduri pe care le-am citit vreodată despre călătoria în timp. Mai bine zis, despre mersul înapoi în trecut. “Începi având toate răspunsurile, și după o vreme vine cineva și-ți dă întrebările, dar nu e nevoie să răspunzi la ele. Deja ai trecut de partea aia. Asta era chestia drăguță când erai căsătorit. Lucrurile mergeau din ce în ce mai bine, până când abia de vă mai cunoșteați unul pe altul. Apoi spuneai noapte bună și ieșeai la o întâlnire, și după asta erați doar prieteni. Era mai ușor așa – ăsta e dragul, scumpul mers înapoi al lumii.”