Primul program național care oferă sprijin pentru aparținătorii persoanelor cu diabet
„Împreună putem” – primul proiect național dedicat aparținătorilor persoanelor cu diabet
Articol de Monica Liche, 29 octombrie 2025, 16:54
În România, diabetul afectează zeci de mii de familii. Dar cine are grijă de cei care au grijă?
Vorbim despre primul program național dedicat aparținătorilor persoanelor cu diabet, un pas esențial pentru sănătate, empatie și solidaritate, cu Cristian Airinei, președintele Asociației „Da, și eu pot!”invitatul lui Răzvan Ursuleanu #ÎnComunitate
Comunitatea persoanelor cu diabet se reunește pentru o nouă inițiativă publică
Evenimentul marchează o nouă etapă în promovarea conștientizării și sprijinului acordat persoanelor afectate de diabet și aparținătorilor acestora. Conferința din 13 noiembrie aduce împreună specialiști, organizatori și familii pentru a discuta deschis despre prevenție, tratament și impactul emoțional al bolii
“Lansarea oficială, deci conferința de presă, va fi pe 13 noiembrie, în condițiile în care pe 14 noiembrie este Ziua Mondială de Lupta Împotriva Diabetului. Deci, spuneam, 13 noiembrie, 9.30 dimineața, la sediul Point PA, str. Anton Pann nr. 21, București. Va fi o conferință de presă în mare, dar cine vrea să vină să fie alături de noi, să vorbim, vom avea acolo medic-diabetolog, vom avea acolo psiholog și vom fi noi, ca organizatori, și cred că vor mai fi câțiva aparținători ai persoanelor cu diabet.
(…) O să fie și transmisă online pe pagina noastră, https://www.dasieupot.ro/ și pagina împreună putem, pentru că avem o nouă pagină, https://www.impreunaputem.ro.”
Când grija pentru sine devine sprijin pentru ceilalți
Proiectul „Împreună putem” s-a născut dintr-o nevoie personală, dar crește prin înțelegerea faptului ca solidariatea poate fi un răspuns bun, mai ales că persoanele cu diabet au nevoie nu doar de tratament, ci și de sprijin emoțional. Dincolo de cifrele medicale, viața cu o boală cronică implică o luptă interioară care cere empatie și înțelegere. Inițiativa readuce în prim-plan importanța suportului psihologic, inclusiv pentru familiile celor afectați.
“În primul rând m-am gândit la mine deci aici pot să spun și o să spun oricând eu m-am gândit la mine eu sunt pilotul. Pe urmă am făcut un sondaj între persoanele de pe pagina noastră și, da, mi-am dat seama că au nevoie de suport. Dacă îmi aduc bine aminte cum arăta graficul, peste 60 % dintre ei spuneau că au nevoie de suport psihologic. Vreo 30% sută din ce a rămas spuneau că au nevoie de sfaturi despre nutriție.
(…)Am făcut niște sondaje, dar cum spuneam aici, suportul suportul psihologic e foarte important. Cu toate astea aparținătorii sunt ascunși nu vor să vină să vorbească cu psihologi, dar eu nu mă las.”
Educația în diabet
Gestionarea diabetului depășește limitele unei consultații medicale. În lipsa unui specialist dedicat, pacienții și familiile lor rămân adesea singuri în fața unei boli care le schimbă complet rutina zilnică. Rolul educatorului în diabet, prezent în sistemele moderne de sănătate, devine esențial. El oferă timp, explicații și încredere, trei resurse fără de care tratamentul nu poate fi pe deplin eficient.
“Prin alte țări, prin Anglia, de exemplu, există o abordare serioasă și ei stau de vorbă și cu aparținătorii. Există și psihologi. Și mai există ceva ce România nu are, meseria de educator în diabet. Educatorul în diabet face ce medicul nu are timp să facă. Medicul are 20 de minute o consultație, o dată la trei luni. Ce să-i spui omului ăla despre o boală cu care el stă 24 de ore din 24? Și să mai vorbești și cu aparținătorul, care mai are și alte întrebări. Și așa vorbim despre educatorul în diabet, care are mult mai mult timp să stea de vorbă cu ei. Eu chiar vreau să încerc să introduc această ocupație și în România.”
“Prin alte țări, prin Anglia, de exemplu, există o abordare serioasă și ei stau de vorbă și cu aparținătorii. Există și psihologi. Și mai există ceva ce România nu are, meseria de educator în diabet. Educatorul în diabet face ce medicul nu are timp să facă. Medicul are 20 de minute o consultație, o dată la trei luni. Ce să-i spui omului ăla despre o boală cu care el stă 24 de ore din 24? Și să mai vorbești și cu aparținătorul, care mai are și alte întrebări. Și așa vorbim despre educatorul în diabet, care are mult mai mult timp să stea de vorbă cu ei. Eu chiar vreau să încerc să introduc această ocupație și în România.”