Premiera spectacolului „Carmen” de G. Bizet, în regia Adei Hausvater, a deschis stagiunea 2025–2026 a Operei Naționale București

Articol de arionmihaela, 8 octombrie 2025, 12:04

Opera Națională București a deschis stagiunea 2025–2026 cu o premieră-eveniment care a captivat publicul și a captat atenția criticii de specialitate.

Este vorba de noua montare a spectacolului „Carmen” de Georges Bizet, în regia semnată de Ada Lupu Hausvater. Premiera a avut loc în 1 octombrie, cu săli pline și aplauze îndelungate, fiind urmată de reprezentații în 2 și 3 octombrie.

Ada Lupu Hausvater, regizoare de teatru de factură constructivistă, citește opera lui Bizet în cheia mentalităților și a provocărilor omului de secol XXI. În această lectură, „Carmen” intră în galeria creațiilor majore care transpun în muzică un important act de credință – asumarea propriei vieți și a propriilor alegeri, opera devenind, astfel, un manifest despre alegere, curaj și iubire ca asumare. Montarea construiește o structură cvasi-carcerală căreia i se opune libertatea, într-un limbaj teatral actual, direct și autentic. Astfel, libertatea dobândește un chip, o voce, o identitate – Carmen.

În siajul acestei curajoase viziuni regizorale s-a înscris entuziast întreaga echipă de creație a spectacolului. Astfel, decorul imaginat de Helmut Stürmer, scenograf celebru pe marile scene de teatru și operă ale lumii și costumele concepute de reputata scenografă de operă și teatru Corina Grămoșteanu au conturat un univers vizual tensionat, într-o cromatică ce poartă valențele lipsei de speranță, un univers în care contrastul dintre instinct și societate se resimte în fiecare gest scenic, decupând, prin contrast, cu mare claritate forța vitală care o animă pe Carmen.

Sub bagheta maestrului Ciprian Teodorașcu, orchestra Operei Naționale București a oferit o interpretare muzicală de o intensitate rară, redând cu finețe nuanțele dramatice ale partiturii lui Bizet. Nu în ultimul rând, coregrafia încărcată de simbolism concepută de coregrafa Flavia Giurgiu, cu o componentă aproape ritualică, a făcut vizibile energiile imperceptibile dintre personaje, ca o traducere metafizică a universului interior al acestora.

Publicul a salutat premiera cu entuziasm, rezonând cu valențele profunde lansate de această structură regizorală. Spectacolul a reușit, în egală măsură, să reîmprospăteze un titlu clasic al repertoriului liric internațional și să declanșeze reflecții actuale despre asumare, apartenență și libertate.