În prima zi de an școlar răsună vuvuzelele, nu clopoțeii
Protest național organizat de sindicatele din educație, în prima zi de școală.
Articol de Monica Liche, 8 septembrie 2025, 17:07 / actualizat: 9 septembrie 2025, 15:34
Anul școlar 2025–2026 a început în absența primului clopoțel și într-un context tensionat, marcat de proteste sindicale și de aplicarea noii Legi 141/2025, cunoscută neoficial sub numele de „Legea Bolojan”. Schimbările legislative aduse de acest act normativ includ creșterea normei didactice pentru cadrele din învățământul primar, introducerea a două ore de pregătire remedială obligatorie pe săptămână, comasări de școli și ajustări în structura rețelei educaționale.
Ioana Brușten și jurnalistul Mihai Peticilă, invitatul ediției de azi #InComunitate, au analizat care sunt efectele acestor măsuri asupra sistemului educațional, precum și reacțiile generate în rândul profesorilor, elevilor și părinților. În cadrul discuției au fost atinse puncte sensibile precum organizarea logistică a noului an școlar, stabilitatea orarelor, resursele disponibile în școli și modul în care instituțiile implicate comunică aceste schimbări către public.
Programul de pregătire remedială
O temă importantă discutată a fost legată de introducerea obligativității orelor remediale pentru învățători, prevăzută în Legea 141/2025. Mihai peticilă crede că deși intenția de a sprijini elevii care au nevoie de recuperare este una justificată, iar “programul remedial este o soluție educațională extraordinară”, modul în care măsura a fost formulată și impusă riscă să o transforme într-un simplu exercițiu birocratic, lipsit de eficiență reală.
„Program remedial, da. Obligatoriu 2 ore remediale pentru fiecare învățător. asta este prevederea din lege. Înseamnă că fiecare învățător va trebui să stea încă 2 ore săptămânal, în timpul pe care îl are cu elevii, câțiva elevi 6-12 elevi pe care el consideră că trebuie să îi aducă la nivelul celorlați. Și ce se întâmplă aici? În primul rând că ar trebui cumva gândită chestiunea asta, lăsată la latitudinea învățătorului sau a școlii, pentru că altfel, dacă se face cu obligația, o să fie un formalism, adică am bifat, i-am avut pe copii, nu măsoară nimeni nimic, nici înainte, nici după, deci nu știm ce se va întâmpla acolo. Omul ăla își va lua banii, dacă un învățător va fi pur și simplu pus pe bifat, va bifa, dacă un învățător are conștiință și își face cu onoare meseria, atunci el va face cu copiii respectivi. Oricum făcea cu copiii respectivi, nu există învățător în România care să lase copiii în urmă.”- a precizat Mihai Peticilă
Lipsa testării competențelor reale în școala românească
Lipsa unor evaluări reale ale competențelor elevilor reprezintă o problemă mai veche, dar agravată în contextul noilor reforme. Deși curriculumul național este construit în jurul celor 8 competențe-cheie, sistemul educațional românesc nu oferă instrumente care să măsoare constant și obiectiv progresul elevilor în aceste zone.
„Din păcate, Ministerul Educației, sistemul de educație din România, nu testează competențele copiilor niciodată, pe parcursul întregii perioade, deci noi nu avem o testare de competențe. Astea pe care le testează PISA sau cele 8 competențe pe care e construit curriculumul, adică tu predai, dar nu te interesează cu ce a ieșit copilul.”- Mihai Peticilă, jurnalist și fondator EduPedu
Vuvuzele în loc de primul clopoțel
Pe fondul acestor modificări, sindicatele din educație au organizat un protest național chiar în prima zi de cursuri, exprimând nemulțumiri legate de ritmul și modalitatea de implementare a noii legislații. Tema centrală rămâne aceeași: cum pot fi aplicate reformele în educație astfel încât să răspundă atât cerințelor sistemice, cât și nevoilor reale din școli?
