Cum să… găsești timp pentru tine, fără să te simți vinovat? VIDEO

Articol de Vicentiu Andrei, 2 iunie 2025, 06:51

• Uneori, rolul de părinte poate copleși celelalte aspecte ale vieții. Cum păstrăm echilibrul?
• E important să îți aloci timp pentru activitățile care îți aduc bucurie – chiar și un simplu moment de relaxare poate face diferența.
• Când îți acorzi timp pentru tine, nu înseamnă că ești egoist. Este o investiție în relațiile tale și în propria ta sănătate mentală.
• A avea grijă de tine nu înseamnă că nu ești un părinte bun, ba dimpotrivă! Este un mod de a-ți reîncărca energia pentru cei dragi.

Mă gândeam la un lucru. Fiecare dintre noi are mai multe pălării. Suntem copilul părinților noștri, suntem părintele copilului nostru, suntem un adult care are un job, suntem un adult care are niște hobby-uri.

Cum facem să păstrăm pălăriile astea destul de active și să nu-l lăsăm ca una dintre ele să le acopere pe celelalte? Și mă gândesc la cea care pare cea mai importantă dintre toate și anume rolul de părinte. Chiar dacă sunt părinte, n-ar trebui, cred, să uit de celelalte plăceri sau lucruri pe care le pot face independent sau separat de sau alături de rolul de părinte. Să nu las ca acest rol să fie a-toate-acoperitor.

Suntem Amada Bălțățeanu și Flavia Voinea, iar acesta este un nou episod de Cum Să…?, un podcast în care încercăm să găsim răspunsuri simple la probleme complicate.

Amada Bălțățeanu: Nu dau seama dacă e o problemă complicată, dar poate deveni o problemă în sine pentru că pălăria devine mare în momentul în care parcă te simți vinovată de diverse lucruri pe care nu le-ai făcut.

Flavia Voinea: Mi-ai citit foile! Cuvântul vinovat apare pe foaia mea.

Amada Bălțățeanu: Atunci crește pălăria: când te simți vinovat. Te multe ori, dai mai mult în zona profesională. Și apoi, te întorci în rolul de părinte în timpul mai scurt pe care îl ai la dispoziție și vrei să faci multe.

Și fie că le aglomerezi, fie că celălalt, în cazul ăsta, copilul, poate să simte brusc că e… poate nu sufocat, dar că e prea mult pentru el! Și totuși tu vrei să compensezi ceva ce nu i-ai dat. Și focusul tău pleacă, cel puțin în orele respective, de la ce se întâmplă la serviciu față de ce se întâmplă acasă. Și tot ai tendința, poate, să stai între pălările astea.

Flavia Voinea: Deci e vorba de un dezechilibru?

Amada Bălțățeanu: E și un dezechilibru, dar e un dezechilibru care nu mai lasă alte pălării. Că despre asta e vorba, până la urmă….

Flavia Voinea: Păi, da! Că dacă mie îmi place să mă duc la un film, din când în când, ar trebui să o fac, fără să mă simt vinovată. Nu înseamnă că sunt o mamă mai rea sau mai proastă, pentru că am ales să mă duc și la un concert.

Vezi, am zis deja două: ba film, ba concert.

Amada Bălțățeanu: Și ce repede au ieșit! Haha!

Imaginează-ți că avem nevoie, chiar avem nevoie, de niște lucruri pentru noi. Lucruri pentru noi nu înseamnă neapărat să-ți canalizezi toată energia pe tine, dar să ai minte ca să nu treacă o zi, poate, fără să faci ceva pentru tine.

Flavia Voinea:Ok, uite asta îmi place!

Amada Bălțățeanu: O zi să nu treacă fără să faci ceva pentru tine! Ceva pentru tine poate să însemne chiar orice care pe tine te bucură.

Sunt oameni care aleg, nu știu, o baie fierbinte… Sunt oameni care zic băi, vreau să-mi golesc mintea și citesc. Și e timpul de citit, nu știu, jumătate de oră să zic. Dar e timpul tău.

Sau poți să îți golești mintea și să ai un timp pentru tine când te uiți la un film. Poate nu un film foarte lung, poți să ai un episod.

Să fie ceva pentru tine în care simți că ai spațiul tău, că ai confortul tău, că ți-ajuți un pic mintea să se detașeze de una-alta…

Ca apoi, când închizi televizorul sau ai închis cartea sau ai ieșit de la baia aia lungă, să fii încărcat cu ceva energie pe care apoi să o dai cu drag și din suflet celor de pe lângă tine.

Când pălăria dată de rolul de părinte devine mare-mare, pălăria dată de viața profesională pe care noi o vedem totuși foarte importantă…

Îți dai seama că faci rabat la ceva. Și, de cele mai multe ori, faci rabat la lucrurile astea de care noi vorbeam, lucruri mărunte pe care să le facem pentru noi și care de multe ori pot să fie amânate.

Flavia Voinea: Era copilul plecat într-o vacanță sau un program Erasmus, ceva…

Amada Bălțățeanu: Și au apărut multe zile libere.

Flavia Voinea: Exact, au apărut o săptămână liberă. Și am plecat și noi, eu cu tatăl copilului, într-o mică vacanță. A fost complicat! A fost prima oară când am plecat fără copil… în doi și nu în trei.

Și a fost așa: Oare cum ar fi fost să fie și el aici? De ce nu e și copilul aici? Ce-aș fi plăcut și lui? Dar poate mai venim o dată și cu el.

A fost destul de complicat… El? El nu avea nicio treabă. El se distra foarte bine în Erasmusul respectiv cu copiii de vârsta lui.

Amada Bălțățeanu: Da, dar și întrebările astea pe care le-ai pus, pe de-o parte, sunt firești. Pe de-alta parte, arată că ți-e greu să ai ceva doar al tău fără să te gândești ce înseamnă ceea ce ai tu pentru cel care nu-i prezent.

Flavia Voinea: Da, pentru că deja nu mai erai o fată singură plecată în cuplu! Erai o mamă! Păi… și unde-i copilul? Ce vacanță e asta? Ce-i în capul tău de femeie serioasă de pleci fără copil? Dar n-a fost rău!

Amada Bălțățeanu: Nu a fost rău. Eu am în mintea mea, de fiecare dată când vreau să-mi obțin un timp doar al meu, să fiu sigură cumva că el face ceva, undeva cu oameni care-i plac, cu prietenul lui cei mai buni, au activitate… Și dacă știu lucrul ăsta, eu personal reușesc să mă detașez și să mă bucur mai mult de ceea ce vreau să-mi ofer. Și atunci este modul meu. Dar fiecare dintre noi trebuie să aibă modul lui prin care să-și găsească timpul și să-l distribuie spre ceva care este relaxant, care-i fun, care-i plăcut…. E ceva ce-ți dorești de mult timp. E ceva de care vorbeai, dar n-ai apucat să mai faci în forma în care consideră că poate să-l facă, dar fără să aibă acele sentimente de vinovăție. Căci despre asta e vorba.

Flavia Voinea: Deci nu ar trebui să ne simțim vinovați atunci când alegem să facem ceva pe placul doar al nostru.

Nu uita, mi-ai spus să fac ceva zilnic! Ceea ce mi-a plăcut!

Amada Bălțățeanu: Da, dar n-o să pleci într-o vacanță zilnic! Haha! Zilnic poți să-ți obții jumătatea de oră.

Flavia Voinea: Astăzi citesc, mâine mă uit la film, beau o cafea într-un parc singură, mănânc o înghețată în curte…. și nu se bagă nimeni în momentele alea în care eu savurez înghețata.

Asta da, asta se poate face.

Amada Bălțățeanu: Cred că ce trebuie să avem cu toți în minte este că atunci când generăm astfel de momente pentru noi, ne încărcăm cu energie…

Flavia Voinea: Pe care o dăm tot în familie.

Amada Bălțățeanu: …care apoi poate fi foarte ușor folosită într-un mod natural cu oamenii din jurul nostru.

Dacă nu ne dăm momentele astea și tragem de noi… Evident că putem să tragem de noi, dar nu suntem și nu vom fi vreodată super eroi, super mămici, super tătici. Oricât de mult credem noi că dacă împingem și împingem limitele noastre, asta va fi o chestie care va fi apreciată de copil, iubită de toată lumea… iar tu te culci liniștit seara! Adevărul e că te culci epuizat!

Flavia Voinea: Și puțin frustrat.

Amada Bălțățeanu: Și puțin frustrat, poate. Și atunci știi că momentul ăla pe care ți-l gândești, pe care ți-l rezervi, pe care îl pui în aplicare, care există, este bun pentru tine, este bun pentru ce urmează, pentru ceilalți… Eu cred că este un gând care mai risipește sentimentul de vinovăție.

Căci el este cel care ne cocoșează efectiv! Este sentimentul ăsta de vinovăție, care ne face să spunem: Puteam să… Ce-ar fi fost dacă era și el? Uite ce bună era înghețata asta și ce mult îi place și lui fisticul…

Ar trebui să spunem: hai să mă bucur de înghețata asta care îmi place atât de mult și de care nu m-am mai bucurat de mult!

Flavia Voinea: Nu e ca și cum asta singura înghețată cu fistic din lume și eu am mâncat-o pe ultima. Haha!

Amada Bălțățeanu: Aici este dilema, pentru că noi uităm de noi.

Și tot timpul ai în minte ce urmează să faci și scapi exact ce poți să faci acum. Mintea este continuu ocupată cu lucruri care țin puțin de prezent și care țin de viitor fără să apuci să te mai bucuri de prezent.

Despre asta e vorba!

Flavia Voinea: Mi se pare un lucru foarte important când ai zis că nu suntem supereroi… Cred că, în loc să ne dorim să fim supereroi nu-știu-pentru-ce, să ne dorim să fim niște oameni naturali și bine dispuși și încărcați cu o energie pozitivă pentru copilul nostru, pentru familia noastră, pentru jumătatea noastră, pentru colegii noștri.

Amada Bălțățeanu: Și aș vrea să nu uităm că, atunci când încercăm să fim supereroi, se pierde autenticitatea și se pierde naturalul și se pierde exact zona aia de emoție pe care poți să o dai. Pentru că a fi supererou înseamnă să miști și să miști lucruri extraordinare. De asta te numești supererou… pentru că ai escaladat ceva ce nu a mai escaladat nimeni!

Dar galopul ăsta și ritmul ăsta te fac să fii mai puțin uman! Și ce îl ajută de fapt pe copilul tău, ce îl face pe copilul tău să te iubească și să te aprecieze este să vadă că ești acolo și ești om. Da, omul care are intenții bune, omul care ajută și așa mai departe, dar om, în primul rând. Și nu poți să dai asta într-un ritm nebun.

Și nu poți să dai asta dacă nu reușești să mai stai pe hold și să te mai uiți un pic la tine și să vezi ce te bucură pe tine.

Flavia Voinea: Deci ar trebui să ne eliberăm de un sentiment de vinovăție pe care îl putem simți atunci când alegem să facem ceva doar pentru noi… pentru că asta nu este egoism, ci este o dorință de a ne calma, de a ne liniști, de a ne lua un răgaz util în viitorul relației și timpului de familie.

Amada Bălțățeanu: O investiție în relație, dacă vreți să o numim așa.

Flavia Voinea: Da! Nu este egoism, este investiție în relație. Vaaaai, dar ce frumos ai spus!

Mulțumesc frumos, să știi că o să țin minte sfatul de a face în fiecare zi ceva pentru mine! Și dacă cineva nu este de acord cu asta, o să spun mie așa mi-a spus Amada!

Amada Bălțățeanu: Da, da! Sau urmărește podcast-ul ca să poți să-l vezi așa cap-coadă, rotund.

Flavia Voinea: Exact. Și fă și tu același lucru!

Mulțumesc frumos, Amada Bălțățeanu!