Bine de citit: O sută unu dalmațieni

Articol de razvanursuleanu, 2 iunie 2025, 09:20

Dragi copii, dacă vi se mai întâmplă câteodată (foarte rar, bineînțeles) să vă încurcați la numărătoare, cartea “O sută unu dalmațieni” o să vă ajute foarte mult să deveniți experți în acest domeniu atât de important al matematicii.

Mai mult decât atât, vă dați seama că este mult mai interesant să numărăm dalmațieni decât să numărăm mere sau pere. Ați observat și voi mai mult ca sigur că în foarte multe dintre cărțile de matematică sunt numărate și adunate aproape de fiecare dată merele sau perele. Nici atunci când eram mai mic nu am reușit să înțeleg, și nici măcar acum, când sunt un pic mai mare, nu reușesc să pricep defel de ce ne puneau să numărăm doar mere și pere, când în lume sunt atâtea alte lucruri la fel de importante care ar putea să ne ajute la matematică. Deci de ce doar mere sau pere? De ce nu bomboane, mașinuțe sau boabe de struguri?

În fine, de remedierea acestei probleme se va ocupa cu siguranță Ministerul Învățământului, dar până atunci eu vă propun ca alternativă numărarea dalmațienilor, abilitate pe care o puteți deprinde cu ușurință citind cartea “O sută unu dalmațieni”.

Ca să ne încălzim, vom începe prin a-i număra pe Pongo și pe Missis, care sunt doi dalmațieni soț și soție și care dealtfel sunt și personajele centrale ale acestei minunate cărți. Apoi îi vom adăuga la numărătoare pe Perdita și pe Prinț (și ei sunt tot un cuplu de dalmațieni celebri), și în felul acesta vom ajunge cu numărătoarea la 4, ceea ce eu cred că este un progres extraordinar, mai ales dacă nu ai avut niciodată vreo relație de prietenie cu matematica. Însă atenție mare, să nu carecumva să o numărați și pe Cruella de Vil! Chiar dacă această făptură prefăcută poartă mereu o blană în alb și negru, ea nu este nicidecum dalmațian, ci este doar un personaj negativ de care e mult mai bine să ne ferim decât să îl numărăm.

Am ajuns așadar la numărul 4, iar de aici încolo bineînțeles că totul devine foarte simplu, până la 101 nu mai e decât un pas, mai ales când avem de numărat doar dalmațieni mici, deștepți și drăgălași.

Dacă vă interesează care sunt preferințele mele din această carte, vă pot spune că, în afară de Missis, Pongo, Prinț și Perdita, dalmațienii pe care i-am apreciat cel mai mult au fost Lucky, Cadpig, Roly Poly, precum și toți ceilalți.

Dacă nu vă interesează defel care dintre cei 101 dalmațieni mi-au plăcut mie, atunci nu mai rămâne decât să citiți cartea și să deveniți experți în numărătoare! După aceea, dacă aveți puțin timp, dați-mi un semn, pentru că intenționez să vă recomand și seria de volume “O mie și una de nopți”…