Reforma educației în România – ce spune Raportul QX?

Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România

Articol de Monica Liche, 28 mai 2025, 17:06

Reforma educației în România. Fragmentare, performanțe inegale, dar și excelență olimpică și reforme în mișcare – toate acestea sunt radiografiate în Raportul QX, proaspăt lansat de Ministerul Educației. Am discutat despre ce funcționează, ce trebuie regândit și ce înseamnă un sistem educațional pregătit pentru viitor, împreună cu Daniel David, Ministrul Educației și Cercetării, invitatul lui Răzvan Ursuleanu #ÎnComunitate.

 Reforma începe cu un diagnostic lucid

Educația nu poate fi schimbată eficient fără a fi înțeleasă în detaliu. Raportul QX  aduce în prim plan nu doar cifre, ci realități inconfortabile: decalaje între rural și urban, diferențe majore între licee teoretice și tehnologice, precum și o lipsă de coerență între ciclurile de învățământ. Acest diagnostic nu acuză, dar nici nu menajează. Oferă context, nu scuze. “Este un raport de diagnostic și propunere de reformă.” –  a precizat Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David

 „Avem performanțe educaționale scăzute, în medie. Suntem jos în testele internaționale. Avem abandon școlar. Avem analfabetism funcțional. Dar, paradoxal, avem și vârfuri de excelență, olimpici, performanță universitară.

(…)Ne-am dorit un document clar și sistemic, care să surprindă problemele reale ale sistemului, nu doar pe cele vizibile sau cele vehiculate frecvent în spațiul public. De aceea, raportul include o cartografiere a întregului sistem, de la preuniversitar la cercetare.”

 Performanțele individuale nu pot compensa vulnerabilitățile sistemice

România are olimpici internaționali și universități cu potențial, dar aceste reușite coexistă cu analfabetismul funcțional și cu o rată mare de abandon școlar. Acest contrast nu este doar o problemă de imagine, e o problemă de sistem. Raportul QX invită la asumare, în căutarea unor soluții structurale care să producă echilibru și echitate reală.

„ În raport sunt două componente. Componenta de evaluare, adică îți pui întrebarea: ce probleme sunt?, asta este partea de diagnostic și după acea ai componenta de intervenție sau de tratament. Odată ce știi care sunt problemele, vii cu soluții. Iar la soluții discuți despre reforme.

Adică, când vii și propui soluții, înseamnă că schimbi niște lucruri care există acum în sistem. Schimbând acele lucruri, automat intri în logica de reformare a sistemului.”

 Digitalizarea între mit și realitate

 Nu e vorba doar despre digitalizare. Este vorba despre un tip de gândire constructiv. Revoluția digitală este deja aici, o trăim în fiecare zi. Cine nu învață să navigheze în ea, riscă să devină irelevant, fie elev, fie profesor, fie părinte. Rezistența vocală vine dintr-o minoritate care, deși mică numeric, face zgomot mare în online.

„Avem conexiune la internet, avem dotări în școli – computere, table inteligente –, avem copii care, în principiu, au abilități, dacă nu foarte avansate, măcar de bază pentru utilizarea acestei infrastructuri. Ce ne lipsește este decizia clară că vrem să folosim tehnologia în actul educațional: ca metodă de predare, ca o componentă complementară manualelor clasice.

Dacă avem infrastructura, trebuie să implementăm funcțiile. Sigur, se poate mereu mai mult, inclusiv în ceea ce privește infrastructura. Și eu mi-aș dori una mai dezvoltată. Dar, în acest moment, este una rezonabilă. Hai să construim funcții pe ceea ce avem, cel puțin acelea care sunt deja posibile, altfel înseamnă că o avem și o lăsăm nefolosită.

(…)Toată lumea înțelege că trăim o revoluție industrială. Cine nu se ancorează în tehnologie devine pierzător – și elevii, și părinții, și profesorii, în marea lor majoritate, sunt deja parte din această mișcare. Da, există și un mic grup care se opune. Sunt activi, sunt vocali, pentru că se pot coaliza.

(…)Știți cum e: dacă ai 2-3-5 oameni într-un oraș, 6-5 în alt oraș, poate nu contează local. Dar când se adună, 5 plus 10 plus 20, din orașe diferite, ajung, să zicem, 500. Și aceștia încep automat să viralizeze informații pe rețelele sociale și ai impresia că e o problemă uriașă. Este, de fapt, o furtună într-un pahar cu apă, dar face gălăgie.” – Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David

 

Liceul ca muzeu.

Curriculumul din liceu e o relicvă pre-UE. Manualele funcționează pe un schelet didactic care datează din 2008, iar conținutul e rupt de realitatea actuală. Deși în primar și gimnaziu s-au făcut pași importanți în adaptare, liceul a rămas blocat în timp. Reforma curriculară nu mai e opțiune, ci urgență. Nu poți pregăti generația digitală cu metode analog.

„Arde regândirea curriculumului la nivel de liceu. Acolo avem un curriculum complet depășit de vremuri. Am spus-o într-o declarație – care a fost preluată, deși nu asta era intenția mea.

Am făcut schimbări în curriculumul pentru învățământul primar în 2012–2013 și am văzut efecte pozitive în testele internaționale. Am modificat curriculumul la gimnaziu în 2017, iar acum începem să vedem rezultate, mai ales în zona matematicii.

(…)La nivelul liceului, însă, avem un curriculum din 2008–2009, deci anterior aderării României la Uniunea Europeană. Pe baza acestuia funcționează și manualele din liceu – care sunt, efectiv, depășite de timp.

Dacă n-ar fi profesorii dedicați care încearcă să actualizeze conținutul prin felul în care predau, am putea spune că, în loc să avem o școală care pregătește pentru prezent și viitor, avem un muzeu.” -Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David

Mai puțin, dar relevant. Reforma curriculară începe cu alegeri clare.

 Nu cantitatea de informație formează un elev pregătit, ci relevanța și coerența ei. Într-o eră în care accesul la cunoaștere este infinit, școala trebuie să învețe să aleagă: ce contează, ce dezvoltă, ce rămâne.

 „Am spus-o la un moment dat: e mai bine să predăm mai puțin, dar relevant și bine, decât mult, dar irelevant și prost. Avem nevoie să trecem rapid prin planurile-cadru – să stabilim ce discipline și câte ore sunt necesare. Apoi, să lucrăm la conținuturi: ce punem în acele discipline. După aceea, pe baza noilor programe, trebuie să gândim manualele și să începem formarea profesorilor, astfel încât să poată preda aceste conținuturi eficient. Aceasta este o urgență.” – Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David