Bine de citit : The Year’s Best Fantasy @ Horror – volumul 4

Articol de razvanursuleanu, 14 mai 2025, 08:28

Final de aventură. Patru volume, zeci de povestiri, dintre care unele absolut remarcabile. Și speranța că poate, într-un viitor nu foarte îndepărtat, se vor găsi edituri care să publice și alte antologii din această serie de referință.

“Paisprezece experimente poștale” de John Schoffstall

Prima carte care m-a făcut să descopăr bucuria de a citi romane epistolare a fost “Dragă domnule Henshaw” de Beverly Cleary (ce-i drept, am descoperit această formă literară în “Suferințele tânărului Werther”, doar că acel volum nu pot spune că mi-a trezit vreo emoție notabilă…). Bine, nici această povestire epistolară a lui Schoffstall nu m-a dus chiar în aria trăirilor intense, dar mi-a plăcut, pentru că umorul autorului este de calitate.

“Un sinonim pentru lume este credința” de Christopher Rowe

O idee bună, presărată însă cu personaje inconsistente și ambalată într-un text greoi, lipsit de claritate.

“Temuta simetrie” de Minsoo Kang

De departe cea mai horror povestire din istorie… Iar acest element horror este dat de faptul că povestirea apare atât în această antologie, cât și în volumul anterior al seriei, acolo unde poartă titlul “O simetrie înfricoșătoare”… Sunt doi traducători diferiți (Laura Bocancios pentru “O simetrie înfricoșătoare” și Gabriel Stoian pentru “Temuta simetrie”), ceea ce înseamnă că editura le-a trimis textul amândurora. Este de neînțeles cum de s-a putut întâmpla o asemenea ciudățenie, iar singura explicație la care mă pot gândi este aceea că Laura și Gabriel, poate chiar fără să știe acest lucru, au dat examen de promovare la editură. Cine traduce mai bine va mai primi comenzi, cine nu, Dumnezeu cu mila, o să stea în liniște și fără să mai traducă nimic la măsuța din căsuța în care locuiește și o să se uite pe geam cum se pierde în depărtare uriașa oportunitate pe care a avut-o…

“Baladă” și “Copilul, copilul meu” de William Hope Hodgson

Cele două poezii sunt neasemuit de frumoase, la fel cum sunt și atâtea altele scrise de poeții care fac parte din Generația Pierdută în Marele Război.

“Părintele Muerte @ trupul” de Lee Battersby

Alături de “Paisprezece experimente poștale”, o a doua povestire fantasy cu tentă umoristică este mai mult decât binevenită. De cele mai multe ori umorul lipsește din aceste texte, pentru că mulți scriitori ori știu că nu îl au, ori au doar impresia că îl au, ori îl au și uită să-l folosească.

“Winkie” de Margo Lanagan

Efectul cinematografic de început este tulburător iar Margo Lanagan deschide balul cu aplomb, încercând să-l copleșească pe cititor, ceea ce și reușește. Din nefericire însă, autorul începe să piardă treptat din turație, ba chiar pare a-și epuiza complet oxigenul literar în partea a doua a textului… iar finalul este submediocru. Păcat, “Winkie” ar fi putut fi o povestire de excepție…

“Extraordinarele limite ale întunericului” de Simon Clark

Doar întâmplarea face să descopăr texte noi care să se înscrie cu aplomb în acel stil literar julesvernian, pe care scriitorii îl apreciază atât de mult, dar în același timp le este străin, se află mai presus de abilitățile lor literare.

Nu am mai citit nimic de Simon Clark până acum, așa că nu știu dacă acesta este stilul său obișnuit sau îl poate folosi oricând consideră de cuviință. Și de fapt nici nu are prea mare importanță acest lucru, pentru că oricare dintre cele două variante îl definește pe Clark drept un excepțional scriitor.

“Potirul și masa” de Tim Pratt

De apreciat detaliile, și abia apoi imaginea generală. Un exemplu doar, personalitatea lui Carlsbad, personajul cu suflet bun și formă semilichidă, care nu poate exista decât dacă în lume se mai găsesc și oameni malefici. Dacă ar fi fost pictor, detaliile lui Tim Pratt ar fi trebuit studiate cu o lupă, pentru a ne putea bucura pe deplin de frumusețea lor aparte.

“Cât ai zice pește…” de Margo Lanagan

Nici măcar de nivelul scăzut al lui “Winkie” nu este această povestire. Absolut de neînțeles prezența a două texte semnate de Lanagan în antologie, chiar și unul singur ar fi fost mai mult decât suficient pentru cititor. Ca să nu mai vorbesc de faptul că “lucrarea” este completată și de o postfață, în care autoarea simte nevoia de a ne înșirui cărțile din și-a extras ea ideea compunerii acestor zece pagini obosite…

Nu exclud posibilitatea ca Margo Lanagan să fie în realitate un soi de vrăjitoare modernă, care execută diverse ritualuri menite a lua mințile editorilor și de a-i face să îi publice textele.

“31/10” de Stephen Volk

O încercare decentă a lui Volk de a aniversa printr-o povestire scurtă “Ghostwatch”, acel celebru fals documentar realizat de el, difuzat de BBC în anul 1992 și care a înspăimântat cumplit sute de mii de britanici.

“Femaville 29” de Paul di Filippo

Poezia “Trăncăviciada” de Lewis Carroll și povestirea “Frazbile și grachioase” de Lewis Padgett sunt primele două texte “neeuclidiene” pe care le-am citit, dar mult prea târziu din păcate, eram deja adult, astfel că pierdusem definitiv conexiunea cu acel fantastic pe care doar copiii au abilitatea de a-l transforma în realitate.

Chiar și așa, micșorat la stadiul de cititor adult care funcționează într-un univers euclidian despre care suntem convinși că este infailibil doar pentru că se demonstrează prin el însuși, mă bucur de fiecare dată când descopăr o altă poveste despre ceea ce noi, oamenii mari, am pierdut, sau n-am avut nicicând.

“Stol de cocori” de Benjamin Rosenbaum

Alături de William Hope Hodgson, autorul poeziilor “Baladă” și “Copilul, copilul meu”, Benjamin Rosenbaum devine și el portdrapel al acestei antologii, pentru că “Stol de cocori” este o povestire excepțională.

“Raphael” de Stephen Graham Jones

Autorul reușește, aparent fără un prea mare efort literar, să găsească un liant potrivit, cu care îmbină temeinic o scriere greoaie cu una criptică…

“Căpetenia” de Glen Hirshberg

Am avut sentimentul că am în față un scenariu ratat pentru un film de groază din anii ’40. Subiect nu avem, asta este situația, în schimb trăim cu impresia că ajută foarte mult la încasări imaginile alb-negru și personajele cu fețe osoase, pe care le iluminăm din unghiuri diferite cu câteva raze de lanternă… Ai putea chiar să adormi subit în timp ce citești toate aceste lucruri înspăimântătoare…