Dansul ca formă de rezistență: „VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA”
Articol de bucurestifm, 8 mai 2025, 13:31
Festivalul de Arte Performative News from Polska desfășoară la București, în perioada 5 – 11 mai, patru spectacole dedicate complexității corpului uman. Ajuns la a 5-a ediție, festivalul revine după o pauză de șase ani și este găzduit de Centrul Național al Dansului din București.
Tema festivalului, Resisting Bodies, invită spectatorii să exploreze spațiul corpului uman ca spațiu al rezistenței, transformării și împuternicirii într-o lume în care normele societății dictează cum ar trebui să arătăm, să ne comportăm, să ne mișcăm, să trăim.
VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA
Luni, 5 mai, festivalul a fost deschis cu spectacolul „VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA”, o coregrafie concepută și regizată de Dominika Knapik. Muza acestei interpretări este Valeska Gert, precursoare a artei performative moderne, recunoscută pentru abordarea excentrică și radicală într-o epocă în care domină frica. Valeska a devenit un simbol pentru libertatea de expresie corporală.
Spectacolul este un colaj între puținele fragmente din dansurile Valeskăi care se mai pot găsi în ziua de astăzi și interpretarea dansatorilor asupra stilului abordat de artistă. Cei patru interpreți au povestit că de multe ori își imaginau cum ar fi continuat Valeska o mișcare, cum ar fi transpus în mișcări sentimentele resimțite și așa au construit această piesă închinată ei.
Coregrafa, Dominika Knapik, a mărturisit că toată inspirația ei a apărut în momentul în care a văzut o fotografie în care apărea marea artistă și s-a simțit brusc apropiată de ea. A început un lung proces de documentare pentru piesă, despre viața artistei și despre opera ei, îngropându-se din ce în ce mai adânc în arhivele de dans. Conceptul Dominikăi a prins contur în momentul în care au intrat dansatorii în piesaj. Fiecare dintre ei și-a spus povestea prin mișcările lipsite de structură folosite, mișcări ce portretizează nonconformismul specific Valeskăi. Costumele alb-negru au fost, de asemenea, inspirate de materialul fotografic disponibil, adică fotografii vechi, lipsite de culoare.
Am intrat în sală fără să știu exact la ce să mă aștept. Aș fi crezut că voi urmări un spectacol care radiază bucurie și feminitate, însă am fost luată prin surprindere de întuneric și visceralitate. Fiecare mișcare era executată cu o cruzime greu de descris, tăiau aerul liniștit din sală. Totul ilustra o mișcare de dans, de la ritmul în care respirau dansatorii, până la spasmul degetelor. Mișcările lor erau lipsite de structură, însă fiecare gest executat transmitea o emoție aparte: curiozitate, tensiune, admirație și disconfort.
Ce mi-a rămas în minte după spectacol nu a fost o imagine, ci o stare de vulnerabilitate provocată de felul în care corpul uman se poate transforma într-un instrument de a atinge un public întreg.
Autor: Bianca Pieszczoch
