Bine de citit: Creatura
Articol de razvanursuleanu, 29 aprilie 2025, 10:40
Dacă nu aș fi văzut numele lui John Saul pe copertă, probabil că nu aș fi cumpărat această carte nici dacă era singura pe care o mai aveau în librărie. Ediția a doua a mai dres busuiocul, dar prima ediție, cea cu care am făcut eu cunoștință, a venit la pachet cu o copertă absolut înfiorătoare, o caricatură grafică realizată probabil de o persoană disperată, care a încercat de nenumărate ori să ia măcar o notă de trecere la ora de desen și, nereușind vreodată acest lucru, a mâzgălit cu încrâncenare restul vieții fiecare colțișor imaculat peste care s-a întâmplat să nimerească.
Astfel că rugămintea mea de început ar fi să vă procurați ediția a doua a romanului sau, dacă acest lucru nu este posibil, să acoperiți coperta primei ediții cu vopsea neagră, în caz contrar bucuria lecturii dispărând practic ori de câte ori veți da cu ochii de această mizerie colorată și lucioasă, că altfel chiar nu știu cum aș putea să o numesc.
Trecând peste acest handicap de pornire, vom descoperi – așa cum dealtfel este de așteptat când scriitorul se numește John Saul – un roman încântător în care băiețelul Mark va deveni aproape imediat personajul preferat al tuturor cititorilor.
În rest, cadrul este relativ similar pentru majoritatea textelor lui John Saul, un autor despre care s-ar putea spune că face parte din acea categorie rară de scriitori-linguriță, pentru care romanul este cana iar cititorul este pastila solubilă. Saul nu-și schimbă obiceiul și procedează la fel și de această dată, adăugând aproape la fiecare paragraf peste respectiva pastilă cantitatea de lichide cu arome thriller perfect potrivită și amestecând tacticos conținutul până la ultima pagină, final în care liniștea sufletească a cititorului convins că poate duce o astfel de băutură va fi pe deplin dizolvată.
Și o ultimă recomandare – poate nu ar fi o idee rea să citiți “Creatura” înaintea romanului “Protectorul”, pe care eu îl consider a fi cel mai bun text scris de Saul, prin urmare vă rog să-l considerați drept cireașa de pe tort și să-l citiți doar în momentul în care stilul lui John Saul începe să vă plictisească.
