Circul modern între artă și acrobație. O artă fără plasă de siguranță
Circul modern între artă și acrobație nu mai e doar despre lumină, costume și aplauze.
Articol de Monica Liche, 14 aprilie 2025, 12:14 / actualizat: 14 aprilie 2025, 16:41
O viață care nu încape într-un singur rol
În contextul oferit de aniversarea Zilei Mondiale a Circului( 19 aprilie), am vorbit despre ce se ascunde în spatele cortinei: repetiții dure, creativitate pură și o comunitate care respiră împreună, cu Petreanu Julia, artist acrobat la Circul Metropolitan București și invitată a Ioanei Brușten #ÎnComunitate. Giulia Petreanu e artist acrobat, dar și absolventă de finanțe, studentă la robotică și masterandă în relații internaționale și își dorește o zi mai lungă.
„Ziua e puțin prea scurtă pentru mine, sincer, și sunt convinsă că pentru toată lumea, simțim așa un fel de scurtare a zilei. Dar ei bine, se împletesc – așa cum împletește fiecare om – toate activitățile pe care le are în fiecare zi.”
Circul, un act de cultură
Când vorbește despre circ, o face într-un mod matur și cald deopotrivă. Pentru ea, circul nu e doar scenă și lumină, e o alegere totală, o identitate care le înghite pe toate celelalte și le transformă în artă. Și totul poate fi cuprins într-un singur cuvânt:
„Cred că, într-un singur cuvânt, aș putea să le cuprind pe toate: cultură.
Este ceea ce avem nevoie – ca popor, ca oameni, ca orice.
Orice activitate pe care o facem ar trebui să fie legată și să țină cont de cultură, pentru că ea ne-a format în timp.Cu ani în urmă, cultura era privită altfel. Era parte firească din viața noastră.
Astăzi, se simte tot mai puternic nevoia de cultură: de teatru, de dans, de muzică – și, de ce nu, de circ și de spectacol.”
Circul nu mai e ce era odinioară
Spectacolele de azi nu mai seamănă cu cele din copilărie. Nu mai sunt despre animale în cuști, ci despre prezență, risc și incluziune. Acum, circul modern îmbină lumini, poveste, mișcare, emoție, dans, tehnologie, expresia unei arte care nu mai are nevoie de cuvinte.
“Acum este cu totul altceva. ne-am schimbat și noi odată cu acest secol 21, cu emergența tuturor tehnologiilor, cu tot ceea ce se întâmplă în lume și chiar și în domeniul nostru. Sunt invenții și lucruri care au apărut și pe care noi le-am preluat. Lumini, spectacol, totul se împletește și astfel le-am preluat și noi.
(…)Este o altfel de abordare pe care o o avem noi acum. Avem numere aeriene, avem toate tipurile de numere existente în această artă, dar avem și animale, avem cai.”
Riscul nu e metaforă. E matematică
Fiecare mișcare e calculată la milimetru. Nu există plasă de siguranță, ci doar repetiție, precizie și o relație aproape mistică cu propriul corp. A fi acrobat nu înseamnă doar curaj – înseamnă execuție impecabilă și o rezistență mare la frică.
„Ca un calcul de matematică. Așa ne rezumăm și noi. Noi trebuie să punem piciorul exact în locul acela, să punem mâna exact în acel loc, să avem exact o forță cu care ne ținem de liră, de trapez, de toate cele, sau în alte domenii, la jonglerie trebuie să învârtim bulava, ceea ce e acel obiect care seamănă cu o popică, și care trebuie învârtită cu exact aceeași turație ca să fie prinsă și împinsă cu tot așa o forță, aceeași de fiecare dată. (…) Ne place pericolul, ne place viața altfel.”
Emoția e bidirecțională
Circul nu înseamnă doar a transmite, ci și a primi. În spații neconvenționale, la câțiva centimetri de spectatori, schimbul e total. Privitorul influențează intensitatea spectacolului, iar aplauzele devin combustibil real.
„Când suntem, de exemplu, la Străzi Deschise pe Calea Victoriei, totul e altfel. E vânt, spațiul se simte diferit și emoțiile vin altfel. Dar facem o figură frumoasă de fiecare dată, zic eu. Cea mai mare diferență este că spectatorul stă mult mai aproape, aproape că putem da mâna cu el. E la câțiva centimetri de noi.
Și lucrăm cu grijă. Simțim altfel emoțiile lor. Îi vedem altfel. Îi simțim altfel.
E totul diferit. Și ne place.”
Arta incluzivă care respiră împreună cu publicul
Circul adună în el dans, teatru, muzică și o poveste spusă cu fiecare mușchi tensionat. Nu vorbește, dar exprimă. Nu e elitist, dar e complet. E o artă a tuturor și pentru toți.
„ Ne adresăm tuturor. Suntem pentru toată lumea și nu o să schimbăm asta. Ce are circul în plus? Are tot ceea ce au celelalte și încă ceva: noi suntem și dans, suntem și muzică, suntem și teatru. Faptul că nu vorbim este un plus pentru noi, pentru că noi transmitem toate emoțiile prin expresiile noastre, prin ceea ce facem, prin ceea ce suntem, de fapt, ca artiști.”
Cum se învață perfecțiunea
Se fură. Se repetă. Se greșește în tăcere. Se repară. Se trage cu ochiul. Și totul se face zilnic, cu o disciplină care nu iartă pauza. Arta circului e o formă de a rămâne viu pe scenă chiar și atunci când ești epuizat.
„ Antrenamentele fizice propriu-zise sunt în fiecare zi pentru că nu putem să ieșim din formă. O zi pierdută face ca următoarea să fie o zi mult mai grea pentru că o pauză înseamnă foarte mult pentru noi. E mai mult decât un sport de performanță, pentru că implică și partea de emoții, de muzicalitate, de mimică, de gestică. E mai mult decât un sport.
(…)Cred că este meseria care se fură cel mai des. Adică e ceva de care nu te poți lipsi. Meseria asta trebuie furată, trebuie învățată într-adevăr de la cineva, dar după un punct trebuie să te descurci singur”
