Bine de citit: Străzi întunecate – volumul 1; Antologie de urban fantasy
Articol de razvanursuleanu, 8 aprilie 2025, 10:27
O precizare necesară de la bun început, și anume aceea că George R. R. Martin nu este autorul niciuneia dintre cele zece povestiri prezente în această antologie. Împreună cu Gardner Dozois, el e doar organizatorul spectacolului, în care regiile literare aparțin altor scriitori. Pentru mine este însă suficientă prezența sa în spatele cortinei, așa că voi aplauda chiar înainte de începerea reprezentației.
Așa cum am procedat și în cazul altor antologii, voi scrie câteva rânduri despre fiecare text în parte.
“Moarte de mâna Dahliei” de Charlaine Harris
Decorul, deși unul clasic pentru o povestire polițistă (o petrecere în timpul căreia cineva este ucis), este foarte bine creionat, dar cazul în sine și rezolvarea acestuia sunt puerile. Însă faptul că toate personajele sunt creaturi supranaturale face din “Moarte de mâna Dahliei” un text bun.
“Umbra sângerândă” de Joe R. Lansdale
Chiar dacă povestirea “Am plecat militar”, pe care am citit-o de curând într-o altă antologie, scârțăie din toate articulațiile, Lansdale rămâne pentru mine un scriitor de mare calibru, așa că aveam mari așteptări de la “Umbra sângerândă”. Și da, nicio surpriză, este cea mai bună lucrare din acest volum. Alături de “E aceeași veche poveste” de Carrie Vaughn, desigur. Și de “Doamna-i genul care țipă” de Conn Iggulden, tot desigur.
“Inimă flămândă” de Simon R. Green
Nu este foarte dificil să-ți dai seama că Martin și Dozois, atunci când joacă rolul de antologiști, pun mereu pe primul plan stilul, și abia după aceea ideile dezvoltate de autori. Simon R. Green amestecă în text o mulțime de ingrediente, toate foarte cunoscute, comune chiar, dar o face cu un stil aparte, ceea ce în mod evident îi salvează povestirea de la eșec.
“Stix și pietre” de Steven Saylor
Un colaj bine structurat, compus din momente istorice decorate cu elemente fantasy. Aș fi acordat însă mult mai mult credit acestei povestiri dacă autorul ar fi încercat să-și folosească imaginația, mai ales în final, atunci când protagonistul nu dorește să-i dezvăluie cititorului ce s-a întâmplat în cel mai interesant moment al narațiunii, întâlnirea sa cu preoteasa zeiței Ishtar.
“Durere și suferință” de S. M. Stirling
Santa Fe, orașul în care “zece mii de persoane pot să cumpere întregul stat și cincizeci de mii nu-și pot permite un prânz” este gazdă pentru această povestire polițistă fantasy. Iar cititorul va deduce repede că “Durere și suferință” le este dedicată celor cincizeci de mii, dintre care fac parte și polițiști onești, cărora le este aproape imposibil să se atingă de cei zece mii…
“E aceeași veche poveste” de Carrie Vaughn
Cu câtă ușurință și naturalețe așterne Carrie Vaughn această poveste fantastică, polițistă și romantică deopotrivă… Cât despre Rick, personajul central… Pe el ar fi trebui să îl aleagă Anne Rice pentru acel interviu din romanul “Interviu cu un vampir”…
“Doamna-i genul care țipă” de Conn Iggulden
Nu am un ritm prea rapid la citit, asta ca să nu spun că sunt un cititor lent, iar această povestire m-a făcut tot timpul să-mi reamintesc acest lucru. Pur și simplu mă deplasam prea încet pe un drum unde curiozitatea mă trăgea prea repede înainte. Superbă povestire.
“Cel ce dezlănțuie iadul” de Laurie R. King
Începusem să mă îngrijorez oarecum că nu găsesc aici și un text SF “curat”, pentru că George R. R. Martin nu are cum să evite acest gen literar care îi curge prin vene. Și iată-l, “Cel ce dezlănțuie iadul”, care mai curând este un film SF de acțiune și suspans decât o povestire.
“Hoții umbrei” de Glen Cook
Obișnuitul balast din fiecare antologie. Povestirea-publicată-din-obligație sau oricare variantă forțată de apariție literară…
“Niciun mister, niciun miracol” de Melinda M. Snodgrass
O a doua povestire balast? Mă rog, semi balast, pentru că mi se pare aproape imposibil să scrii mai prost decât a făcut-o Glen Cook în “Hoții umbrei”. Oricum, titlul mi se pare foarte potrivit. Niciun mister, niciun miracol, de fapt niciun nimica-nimicuța.
