Bine de citit: Regele unei țări ploioase
Articol de razvanursuleanu, 17 martie 2025, 09:20
Cartea a fost publicată în România în anul 1969 iar apoi, pesemne pentru că volumele din primul tiraj începuseră deja să se dezmembreze din cauza hârtiei de foartă proastă calitate, a fost republicată în 1992. Este singurul text al scriitorului Nicolas Freeling apărut în limba română. Cine nu cunoaște suficient de bine limba engleză pentru a putea să citească în original despre toate cazurile detectivului Van der Valk va trebui să se mulțumească, cel puțin deocamdată, doar cu această carte…
Una singură publicată și doar atât… Pierderea este a cititorului, fără doar și poate. Acel cititor care poate s-a plictisit de valul de filme, seriale și cărți în care toate cazurile sunt rezolvate de o secție întreagă de poliție, pentru că această uriașă tâmpenie numită corectitudine politică trebuie să rezerve fiecărui personaj un rol important în capturarea infractorului. De la Vlădică la Opincă toată lumea “își aduce contribuția” și nimeni nu e “mai cu moț”. Exact ca la furnici, ce frumos…
Foarte rar se întâmplă să mai descoperim acel erou, acea minte briliantă care pune lucrurile cap la cap și descifrează enigme aparent imposibile, și care apoi poate lucra împreună cu colegii săi pentru a soluționa întregul mister. În ziua de azi Inventatorul a dispărut, toate descoperirile sunt făcute de către “un grup de cercetători”. Toate animalele trebuie să fie egale, și nici măcar unul dintre ele nu poate fi… mai egal decât celelalte…
Ei bine, Van der Valk este acel tip de erou, acel detectiv solitar pe care și-au clădit mare parte din opera lor literară scriitori precum Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Raymond Chandler, Dashiell Hammett sau George Simenon. Un detectiv strălucit, cu fler (astăzi aproape toți polițiștii fictivi din filme, seriale și cărți dispun de o tehnologie fabuloasă, dar despre fler sau vocație nu mai pomenește aproape nimeni, autorii nu consideră necesară existența acestor amănunte desuete…), care merge “pe firul” faptelor și al logicii, și care, incredibil, mai face din când în când și greșeli.
…Să-mi reamintească vă rog cineva când a văzut ultima oară un film nou sau a citit o carte polițistă proaspăt apărută în care grupul de detectivi sau de polițiști mai comite și erori… În cinematografia sau în literatura modernă, toate concluziile desprinse de-a lungul soluționării cazului sunt perfecte și definitive, că doar de aceea suntem așa de mulți, unde-s mulți nu se greșește niciodată, exact cum își fac furnicile mușuroiul, ce frumos…
De-a lungul timpului am citit de mai multe ori “Regele unei țări ploioase” și, dincolo de impecabila narațiune “strict polițistă”, am fost intrigat de fiecare dată de un anumit pasaj care nu are nicio legătură directă cu conținutul. Este vorba despre o analiză comportamentală pe care o face autorul și pe care sub nicio formă nu te-ai aștepta să o descoperi în textul unui scriitor englez.
“Van der Valk medita asupra pasiunii. Acestea sunt de două feluri, se gândea el. Pasiunea nordică – despre care se crede că are un puternic substrat emoțional, dar care este puternică numai în imaginație. În această categorie intră olandezii, germanii, scandinavii, englezii, americanii. Foarte înclinați să falsifice realitatea, și să suspine înghițind melodrame; noi nu avem pasiuni, dar ni le imaginăm cu atâta intensitate, încât ne înșelăm pe noi înșine că suntem gata să facem gesturi de un măreț dramatism. Aceasta pare să fie romanța noastră, care nu este deloc romanță ci romanțiozitate. Vărsăm găleți de lacrimi asupra pasiunii, deși aceasta ne lipsește; ne sinucidem dacă este cazul, dar numai din pură milă egoistă. Gesturile noastre mari sunt insuflate de un simț teatral lacrimogen și extravagant.
Adevărata pasiune o au popoarele latine. Citiți ziarele din Franța sau din Italia. Crima pasională este la ordinea zilei, pe când în nordul Europei se întâmplă extrem de rar. Fapta unuia care își împușcă soția pare rezonabilă și, din punct de vedere psihologic, probabilă. Un bărbat cu desăvârșire lipsit de imaginație, un vânzător de magazin, un comis-voiajor de îngrășăminte chimice este în stare să-și sugrume amanta care a fugit cu un comisionar; dacă intră în primul comisariat de poliție, nimeni nu se gândește să ridice din sprâncene.”
Recomand această carte cu prioritate.
