Pericolele din online. Când devine social media o capcană pentru tineri?

Articol de Monica Liche, 10 februarie 2025, 17:05

Rețelele sociale au devenit o parte esențială din viața tinerilor, dar uneori influența lor poate fi periculoasă. Provocările virale, precum supradozajul cu paracetamol sau călătoria ilegală pe metrou, sunt exemple extreme care demonstrează riscurile expunerii la conținut nesupravegheat. Pe de altă parte, social media oferă și beneficii, facilitând accesul la informație și construirea comunităților. Cum putem echilibra aceste efecte și ce pot face părinții și profesorii pentru a proteja adolescenții?  Am discutat  despre toate acestea cu Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut, invitata lui Răzvan Ursuleanu, #ÎnComunitate.

De la joc la pericol real

 Un nou val de provocări virale circulă pe rețelele de socializare, iar efectele sunt din ce în ce mai grave.  În goana după validare în mediul online, adolescenții sunt tot mai predispuși să accepte provocări care implică riscuri majore, unele chiar fatale.

„ Aceste provocări virale glisează de la unele inofensive, în care, eu știu, ești provocat să faci câteva flotări sau genoflexiuni până la extrem de periculoase, care implică riscuri fizice? Vom vorbi despre provocarea Superman și altele, care au dus la accidente fizice  și emoționale, care au consecințe grave asupra sănătății mintale.

Efectul de turmă

 Nevoia de apartenență la grup și dorința de a fi acceptați îi determină pe adolescenți să participe la astfel de provocări, chiar dacă în mod rațional conștientizează riscurile. Presiunea socială a grupului din care face parte sau din dorința de a face parte din el generează un comportament de turmă, care îi împinge să participe la astfel de jocuri periculoase. În era digitală, social media face ca acest fenomen să atingă  cote alarmante.

„ Adolescenții sunt o într-o etapă de dezvoltare în care cortexul frontal nu este dezvoltat sufficient. Dezvoltarea lui se încheie pe la 24-25 de ani. Și atunci, iată că, nefiind dezvoltat, reacționează la tot ce înseamnă impuls, nu sunt în stare să aibă control, control prepotent, nu-și pot inhiba toate aceste porniri. Chiar dacă primesc sfaturi de la părinți, de la profesori, de la frații mai mari, există această contaminare socială, acest efect de turmă care apare în comunități și pentru că vrei să te dai mare, există acel comportament de show off.”-Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut

 Dependența de vizibilitate

 Rețelele sociale nu sunt doar un loc de interacțiune, ci și o sursă constantă de dopamină pentru cei care caută validare. Ce se întâmplă, însă, după ce ai atras atenția?  Nevoia de mai mult își face simțită apariția  și astfel provocările nu se opresc, ci escaladează.

„ Din păcate, vor această validare socială. Unul dintre directorii de la Facebook, Instagram, în cartea ‘O generație în pericol’, a spus că a creat prin butonul LIKE, o buclă de feedback. Stau și-și numără like-urile, aprecierile și abia atunci devine motivant.  Câte am eu? Câte like-uri am primit că am făcut treaba asta? Dar, Georgel sau  Vasilică? Există deja un concurs. Ce a făcut Georgel de a primit cu două like-uri, mai mult mai mult decât am primit eu, ia să văd, și se ajunge la aceste provocări. Acest ‘Superman challenge’ care ajuns, iată, și în România, am văzut în presă că a făcut peste 40 de accidentări.”

Cine este responsabil?

Unde sunt adulții? Cum se ajunge la astfel de întâmplări? Modelul  părintelui joacă un rol esențial în dezvoltarea copilului și influențează și felul în care aceștia percep realitatea.

„ Atâta vreme cât noi, adulții, ne prindem în astfel de provocări, care pot începe inofensiv, cu o găleată cu apă, desi dacă e o temperatură mare afară sau dacă ești cardiac, nu prea văd cu ochi buni să iei o găleată cu gheață și atunci ne uităm la copiii noștri, ei se uită la noi, pe principiul ce face omul să facă și maimuțica și ne imită. Pentru că și petrecerea timpului pe rețelele de socializare, pe toate dispozitivele, laptop, smartphone, de unde le-au învățat, unde au văzut ei prima dată toate aceste lucruri?”

 Cum influențează tehnologia dezvoltarea creierului?

 Generația copiilor născuți digital  se adaptează rapid  fluxului informațional rapid și intens, pe care viața reală nu îl poate reproduce. Încă înainte de a dobândi limbajul, acești copii învață să interacționeze cu ecranele. Această adaptare timpurie la tehnologie vine însă cu un preț.

„ Creierul fraged și neformat se obișnuiește cu un flux informațional foarte alert, pe care viața de zi cu zi nu-l oferă. Noi nu oferim avalanșa de informații, de sunet, de mișcare și de multe ori copiii născuți digital îi vedem scrolând cu acel deget cel roz, grăsuliu, simpatic și ajung să facă niște lucruri uimitoare înainte să aibă achiziția limbajului. Deci ei înțeleg anumite lucruri din spațiul digital înainte să existe comunicarea verbală, comunicarea cu părintele? Apoi copilul este prejudiciat de ceea ce înseamnă comunicarea directă cu un părinte, de a avea contact vizual ochii în ochi, că asta este foarte important atingerea, îmbrățișarea, problematizarea. (…)Există o grămadă de studii corelaționale și longitudinale care pun în legătură, spre exemplu, apariția unor patologii cu funcționarea creierului sub presiunea digitală, cum ar fi cum ar fi ADHD-ul și alte tulburări care țin de anxietate, de anxietate socială, de depresie.”- Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut

 Cum putem proteja copiii de pericolele ascunse ale social media?

Educația și comunicarea sunt cheia pentru a preveni astfel de comportamente riscante. Un alt aspect important este controlul parental și stabilirea unor reguli clare privind accesul la social media, iar conștientizarea pericolelor și educația psiho-socială trebuie să devină priorități, atât la nivel familial, cât și instituțional.

„ Să vorbim cu copiii noștri, deci comunicarea, să fim prieteni cu copiii noștri și psihoeducația, să le spunem copiilor noștri răspicat ce este bine și ce este rău și să facem și noi, să stăm și noi departe de rețelele de socializare pe cât putem.

(…)Noi toți trebuie să avem grijă de copiii noștri prin orice, prin psihoeducație, prin presiuni la guvern, la Ministerul Învățământului, peste tot.
(…)Adică, trebuie săfie o acțiune colectivă de trezire a conștiinței. Nu avem cum, decât pe calea dialogului și pe calea recompenselor.” – Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut