Cum să… reintrăm în ritm?

Articol de Vicentiu Andrei, 14 ianuarie 2025, 07:29
-
Oricât de mult ne-am dori să ne setăm și să ne zicem gata, da, de mâine mă apuc de treabă, realitatea este că avem nevoie de un timp de tranziție.
-
Primul efort pe care ar trebui să-l facem: să proiectăm un pic prima perioadă care urmează după vacanță.
-
Trebuie să fim puțin blânzi cu noi înșine și să ne dăm un pic mai mult timp pentru sarcinile obișnuite!
„Bun găsit, prieteni, sunt Flavia Voinea.
Vă salut la o nouă ediție de podcast ”Cum să…?” un salut pe care nu l-am mai spus de ceva vreme . Pentru că pauzele, din diferite cauze, ne-au îndepărtat puțin de întâlnirea noastră săptămânală, lucru pe care îl reparăm astăzi.
Amada Bălțățeanu, mulțumesc pentru prezență. Bine ai venit!
Amada Bălțățeanu: Bine te-am găsit.
Flavia Voinea: Ți-a lipsit un pic
Amada Bălțățeanu: Mi-a lipsit un pic. Cum ai zis? O pauză dată de concediu și sărbători? Zic că e binevenită.
Flavia Voinea: Bun! Și suntem acum în prima săptămână în care toată lumea a revenit la serviciu, în care toate lucrurile au revenit la forma, structura lor normale. Cum să… facem noi să ne reintrăm în ritm? Nu toată lumea a avut vacanțe, dar pauza asta ne-a afectat pe fiecare dintre noi, ne-a scos din ceea ce eram obișnuiți să facem. Nu știu cum ar trebui să fim acuma noi cu energia… Sus, nu? De unde s-o luăm?
Amada Bălțățeanu: Teoretic, da, sus. Practic, întrebarea asta era: cum să reintrăm în ritm după o pauză de minim două săptămâni de vacanță? Păi, până la urmă mă gândesc că intratul în ritm implică, în primul rând, ieșirea din ritm și asta cred că e simplu!
Flavia Voinea: Asta e simplu!
Amada Bălțățeanu: Și cei dintre noi care au reușit să se detașeze un pic… da, e ușor să spui că acolo s-a ieșit din ritm și tu ai zis că e simplu… Și, într-adevăr, ne este mai ușor să ieșim din… decât să intrăm în ritm. Dacă vorbim despre lucruri foarte simple, dar liniștitoare, care te rup de rutină, că, de fapt, despre asta e vorba și intri într-o formă dintr-asta în care începi să te bucuri de lucruri foarte mici, te uiți la un film, dormi un pic mai mult, te relaxezi… Nu sună alarma…
Și sunt mici momente, dar care apar constant în niște zile și care te fac să simți, într-adevăr, că ești mai departe. Departe de ce înseamnă toată obișnuința și nici nu contează dacă mergi într-o vacanță sau faci ceva fabulos sau doar pur și simplu alegi să petreci timp în jurul casei sau cu prieteni.
Zilele trec repede, că așa se întâmplă. Când ceva e plăcut, parcă lucrurile zboară. Ajungi repede repede în punctul în care vezi că te reîntorci la un task, la un proiect, la serviciu, la trezitul de dimineață, la mers la școală cu copilul și la toate celelalte activități pe care fiecare le are.
Oricât de mult ne-am dori să ne setăm și să ne zicem gata, da, de mâine mă apuc de treabă, realitatea este că avem nevoie de un timp de tranziție și cred că la asta trebuie să ne uităm. Timpul de tranziție.
Poate, dacă ești antreprenor, îți dorești ca timpul de tranziție să fie făcut de oameni în jurul tău cu care colaborezi, cu câteva zile înainte poate de a începe activitatea astfel încât, când te apuci de treabă, mintea să fie focusată și creierul să fie vigilent și simțurile active și să ne punem pe treabă!
Realitatea este că fiecare ajunge și se trezește în prima zi de lucru și doar sesizează dificultatea de a intra într-un ritm, de a fi acolo. Drept urmare, eu mă uit la lucruri pragmatice, lucruri mai tehnice și întotdeauna în mintea mea este bună o proiecție. Pe prima săptămână.
Cum arată prima săptămână? Care sunt lucrurile importante de făcut? Să le poți cumva aranja mult mai conștient, pentru că ai nevoie de o pregătire mai conștientă de data asta, astfel încât să nu crezi sau să te forțezi să ajungi într-un ritm pe care îl aveai, pentru că încă nu ești acolo.
Ritmul ăsta, într-adevăr, este unul în care reintri, dar este o reintrare treptată și, ca să nu ajungi să te confrunți cu diverse situații sau cu lucruri care nu ies sau cu oamenii care au niște așteptări și pare că nu sunt îndeplinite, atunci este despre a căuta… Și ăsta cred că e primul efort pe care îl facem sau ar trebui să-l facem: să proiectăm un pic prima perioadă care urmează după vacanță.
Flavia Voinea: Deci ne facem un plan și ne uităm la ce ar trebui să trebui în timpul respectiv.
Amada Bălțățeanu: Adică să n-avem așteptarea asta, că ne ducem și știm ce avem de făcut și de acolo lucrurile merg înlănțuit, pentru că realitatea este că, deocamdată, nu ne iese așa.
Și atunci, dacă te uiți și proiectezi ce se întâmplă, ce ai acolo, ce ai de făcut și oarecum împărțite criteriile și știm ce este urgent și ce este important… dar să îți iei mai mult timp decât te știi tu pe tine. Eu asta simțeam când m-am apucat. Am luat laptopul în mână ca să fac ceva ce fac în mod constant. O dată pe săptămână când construiesc planificarea pentru weekend, pentru trainer, și știu că e o acțiune care îmi ia cam trei ore. Ok, păi acuma au trecut cele trei ore și nu eram nici la jumătate.
Flavia Voinea: Deci, ne dăm timp mai mult pentru ceea ce știm că trebuie să facem în această săptămână.
Amada Bălțățeanu: Ne dăm timp mai mult. Și nu doar pentru noi, ca adulți. Și pentru copii este la fel.
Flavia Voinea: Păi e simplu – strig la el într-o durată mai mare de timp. Nu așa?
Amada Bălțățeanu: Haha! Eu i-am zis, spre exemplu: vezi că o să începi școala peste X zile. Și știu că te-am auzit spunând că ai niște teme. Știu că te-am auzit spunând că trebuie să te duci la antrenamente. Asta înseamnă mai puțin timp pentru pentru teme. Ai zis că ești în vacanță și vrei să te joci jocurile preferate și atunci hai să să vezi cum te organizezi.
Ei nu s-ar duce neapărat în direcția asta. Deci noi cumva, ca părinți, ca adulți, aici îi sprijinim, dar… să nu spunem Fă temele! întrucât se creează acea agresiune pe care cred că am trăit-o și noi când auzeam mesajul fă temele.
Mai degrabă contează să le obligăm mintea să gândească tot în ce urmează și asta e o calitate – anticiparea. De fapt, e mai mult decât o calitate, este o emoție și o emoție pozitivă pe care unii oamenii o au dezvoltată la o intensitate mai mare, alții poate la o intensitate mai mică. Dar este ceva fabulos să lucrez la anticipare. Și inclusiv rolul nostru, ca părinții, este cumva să îi împingi să gândească și să reușească ușor-ușor pentru ca ei să vadă că urmează câteva zile și cum ar putea să arăte ele acolo, ca în final să fie mulțumiți cu ce au realizat, să evite o ceartă cu părinți. Sau habar n-am… dacă vorbim despre școală, poate evite inclusiv un conflict cu un professor sau o notă mai mică.
Și aici este rolul nostrum, să facem pasul ăsta.
Greșeli, în schimb, indiferent dacă știm ce e bine de făcut, ne tot apar, pentru că oamenii au tendința să mai amâne un pic chiar și proiecția. Proiecția, până la urmă, nu înseamnă că-mi iau un pic și o foaie.
Și totuși… avenm tendința asta de a lăsa lucrurile pe ultima 100 de metri.
Tot la cel mic al meu mă uitam cum, în ultima zi, era cu cartea de matematică și îmi zicea mai am șapte pagini, le fac imediat. Nu! Oricum te-ai uitat la șapte pagini, sunt șapte pagini! Și șapte pagini înseamnă un timp pe care îl ia…
Și mi-a explicat da, dar am avut în fiecare zi program!
Ideea este să învățăm cu toții, și cei mai mici, și cei mai mari, să îmbinăm partea asta de fun și relaxare cu ceva util. P
entru că, dacă mai îți ții mintea activă, reintrarea în ritm e mai ușoară. E un pic mai ușoară. Acuma putem să ne punem întrebarea ce înseamnă să-ți mintea mai active? Să nu lași toți neuroni să doarmă? Da, că mai sunt momente în care căutăm asta cu toții și mai și glumim noi între noi că azi lucrez cu un neuron!
Flavia Voinea: Eu mi-am luat zilele libere de la Crăciun și Revelion și mi-am lăsat laptopul la serviciu. A fost una din foarte puținele vacanțe de iarnă în care am făcut asta. De obicei, îl luam cu mine, mai deschideam, mai făceam un document.
Aveam două documente pe care trebuia să le termin în prima săptămână. Termenul de predare era 15 ianuarie și mă gândeam, cred că pe 30-31, că era mai bine să iau eu laptopul cu mine, că uite! lucram acum și aveam mai puțin la întoarcere. Nu, tot eu răspundeam, nu, lasă-l acolo.
Și când am venit la serviciu înapoi aveam asta în cap: că trebuie să fac acele două task-uri pentru că aveam un termen de predare. Am făcut unul, pe al doilea încă nu l-am terminat. Dar sunt în grafic!
La finalul anului, mi-am lăsat aceste două sarcini să fie începutul activității la momentul în care mă mă întorc la serviciu. Am făcut-o programat, dar e printre puținele dăți când mi-a reușit.
Mă simt bine și cumva m-am bucurat că am lăsat acasă vacanța integral și serviciul la serviciu.
Amada Bălțățeanu: Dacă vrei vacanță ca la carte, ai nevoie de minim 14 zile legate ca să o simți într-adevăr, să te încarci cu energia asta.
Flavia Voinea: E greu!
Amada Bălțățeanu: Da, e greu, e greu de adunat, dar acolo vorbim despre o reîncărcare aproape completă pentru fiecare dintre noi. E greu de ajuns la această cifră, pare imensă!
Dar acum… contează ce faci la întoarcere. Trebuie, productivitate, eficiență…
Flavia Voinea: E foarte adevărat că avem nevoie de mai mult timp. Adică îmi ia mai mult să-mi găsesc frazele, verbele și și argumentele. Dar îmi iese, până la urmă, că doar nu le face altcineva. Tot noi trebuie să le facem!
Amada Bălțățeanu: Eu cred că trebuie să avem în minte și să ne putem uita la noi de fiecare data… dar nu neapărat ca un șablon și să poți să simți de ce ai nevoie într-un moment.
Și dacă nevoia ta este de detașare completă și doar asta te va ajuta ulterior să faci treabă bună, ia-o!
Dacă nevoia ta este să-ți iei timp pentru tine, dar să mai ai mintea conectată în anumite lucruri, știind că pe tine te va ajuta treaba asta și nu e un disconfort în perioada de vacanță, fă-o!
La mine, e clar că funcționează partea asta cu a mai ține un pic mintea ocupată pe diverse lucruri fără să aloc foarte mult timp, dar să nu mă rup în totalitate.
Când mă rup în totalitate, parcă am mintea blurată.
Și apoi fiecare cred că trebuie să-și facă propria evaluare să vadă cum sunt, pentru că intrarea în ritm iarăși este sau poate fi diferită pentru fiecare dintre noi, plecând de la cum ești și ce ai nevoie până la cum știi că funcționezi după o pauză.
Dacă îți place să-ți faci viața un pic mai grea și ești mai masochist și știi că exact reintrarea în ritm e dificilă, poți să o faci și așa! Dar cred că pentru noi, pentru noi toți, când alegem să facem lucruri, trebuie să avem în minte exact ideea asta: să ne fie bine!
Flavia Voinea: Iar acum, la reintrarea în ritm, ca un sfat general, să fim puțin blânzi cu noi înșine și să ne dăm un pic mai mult timp.
Amada Bălțățeanu: Și cu cei din jur și să dăm un pic mai mult timp având răbdarea asta, poate undeva la o săptămână, pentru că lucrurile ușor-ușor reintră normal. Dar fără să avem așteptarea că suntem rachetă!
Flavia Voinea: Dar să avem un an în care să ne iasă lucrurile așa cum vrem!
Amada Bălțățeanu: Cred că cel mai important să să fim sănătoși pentru că asta ne va da ocazia să facem toate lucrurile la care ne gândim și pe care ni le propunem să le punem în practice.
Flavia Voinea: Corect. Așa să fie, mulțumim frumos!”