Din Curtea Domnească, locul de început al Bucureștiului, a rămas doar mizerie și părăsire!

Articol de Mircea Apostolescu, 2 octombrie 2024, 13:14

Serbăm, an de an, spre sfârșit de septembrie, cu mult fast, Zilele Bucureștiului.
Vremea este calduță, încă, toată lumea a revenit în oraș, fiindcă au început copiii școala, așa că serbările se bucură de succes.
Dar, mai știm, oare, ce serbăm? Ne interesează, cu adevărat, moștenirea trecutului? Sau ne bucurăm doar de spectacolele oferite de Municipalitate?

Nu departe de luminile laserelor de pe Calea Victoriei, de decibelii concertelor din Piața Constituției, în Centrul Istoric, în afară de terase, baruri, restaurante și cluburi, în imediata vecinătate a Hanului lui Manuc, se află un monument fundamental al Capitalei, care stă mărturie chiar începuturilor Bucureștiului – Curtea Domnească sau Curtea Veche.

Din păcate, Curtea Domnească contrastează puternic, prin mizeria și decăderea ei de astăzi, cu strălucirea festivităților.

De ani de zile, acest monument esențial al Capitalei este împrejmuit cu un gard de sârmă, pe care a fost pusă o plasă verde, pentru protecția împotriva prafului.
Dacă treci pe lângă Curtea Veche sau Domnească și nu cunoști semnificația locului nici nu ai cum să îți imaginezi că, aici, a început Bucureștiul!

Bucureștiul a luat practic ființă in jurul Curții Domnești, care fusese fortificată cu o întăritură de bușteni, încă din vremea lui Vlad Țepeș, fortificație ale cărei vestigii au fost descoperite de arheologi, prin 2010, pe Strada Gabroveni.

Cetatea București se afla la confluența unor importante drumuri de negoț. Așa se face că negustorii care își aduceau mărfurile în Țara Românească ajungeau, obligatoriu, la Curtea Domnească.
Aici, datorită siguranței oferite de apropierea străjilor domnești înarmate, s-au dezvoltat hanurile, unde neguțătorii puteau poposi și își puteau face negoțul in siguranță.
Apoi, se dezvoltă mahalalele, adică cartierele.
Curtea Veche era centrul vechiului București, în secolele XIV-XVI, orașul este, practic, centrat, in jurul Curții Domnești.

Deși mult mai mic decât astăzi, Bucureștiul era un oraș bogat, care atrăgea negustorii și meșteșugarii. Astfel, se dezvoltă și hanurile, cu statutul lor de zone de protecție. Prin secolul al XIX-lea, existau nu mai puțin de 145 de hanuri, in București.

Întorcndu-ne la Curtea Domnească, totul a început cu hrisovul de pe 20 septembrie 1459, pe care Domnul Vlad Țepeș îl dădea, aici, la Curtea Domnească. Scris în limba slavonă documentul menționează, în mod expres, că a fost scris “în Cetatea București”, întărind lui Andrei, cu fiii săi, lui Iova, lui Drag și unui al patrulea – al cărui nume nu a putut fi descifrat, din cauza stării de deteriorare a hrisovului, proprietățile lor și scutindu-i de dări și slujbe.
Păstrat la Muzeul Municipiului București, documentul atestă denumirea de “Cetatea București”, precum și faptul că, aici, se afla cea de-a doua Capitală a Țării Românești.
Cealaltă capitală se afla la Târgoviște.

Capitalele erau folosite în funcție de relația Domnului respectiv cu Imperiul Otoman. Dacă relațiile cu Poarta erau bune, domnul stătea la București.
Dacă relațiile erau mai puțin bune, Domnul stătea la Târgoviște, căci Bucureștiul era prea aproape de Giurgiu și prea la îndemâna turcilor. Dovadă că oștile turcești degrabă i-au ajuns pe Vodă Brâncoveanu și pe ai săi.
Astfel, Bucureștiul devine principală Capitală a Țării Românești, după arestarea lui Vlad Țepeș și intemnițarea lui la Visegrad de către Matei Corvin, în vremea lui Radu cel Frumos, care se află sub ocrotirea Sultanului.

Există, însă, vestigii arheologice, datând de dinaintea atestării documentare din 20 septembrie 1459, din secolul al XIV-lea și chiar mai vechi.

În decursul vremilor, zidurile Curții Domnești au fost martore unor aprige lupte pentru putere, tranștate, nu de puține ori, de evenimente sângeroase.

Mulți dintre noi am auzit de “vampirul Dracula”. Legenda acestuia pornește, însă, de la Domnul Vlad al III-lea, numit și Drăculea sau Țepeș.
Numele familiei Drăculeștilor a provenit de la hainele negre pe care Domnul Vlad II Dracul, tatăl lui Țepeș, le purta, ca semn al apartenenței la un ordin cavaleresc al vremii.
Iar supranumele de Țepeș Vodă i-a fost atribuit lui Vlad al III-lea din cauza pedepsei cu tragerea în țeapă pe care o aplica dușmanilor, hoților și celor care-i nesocoteau poruncile.

Chiar negustorii sași din Brașov au fost pedepsiți pentru nerespectarea privilegiilor comerciale poruncite de Domnul Țării Românești.
Ei aveau permisiunea de a-și aduce mărfurile, in anumite condiții, in anumite perioade și in anumite târguri, pentru a se putea dezvolta și negustorii locali.
Sașii brașoveni nu doar că au călcat poruncile lui Țepeș, dar au dat adăpost și ajutor dușmanilor săi, pentru aceste fapte fiind pedepsiți sângeros de către aprigul Vlad.
Așa s-au născut legenda “vampirului Dracula”.

Dar Țepeș nu a fost singurul și poate nici cel mai sângeros Domn al Țării Românești legat de Cetatea București.
Acest “titlu” i-ar putea reveni lui Mircea Ciobanul, care, in două rânduri, a invitat, la Curtea Domnească, sute de boieri, sub pretextul participării la Sfatul Țării sau la ospețe. De ambele dăți, boierii au fost “tăiați”, fără nicio milă.
Tot Mircea Ciobanul este, însă, și domnul care reclădește Curtea Domnească, dându-i forma de astăzi și ctitorește biserica din imediata apropiere a Curții, Biserica Sfântul Anton, din ziua de astăzi.

Din păcate, Curtea Domnească nu este deschisă publicului, nu este pusă în valoare.
De ce?
Dacă vorbim despre clădiri din anii ’30 ai secolului al XX-lea care trebuie consolidate, desigur Curtea Domnească, care este cu secole “mai bătrână”, trebuie consolidată.

În anul 2018, muncitorii fostei Companii de Consolidări au început lucrările de punere în siguranță monumentului.
Fiecare zid, fiecare arcadă au fost sprijinite cu eșafodaje de lemn foarte elaborate și costisitoare, concepute special de către proiectanți.
Nu mai puțin de 300 de metri cubi de lemn au fost necesari pentru punerea în siguranță, pentru că zidurile să nu se surpe, la orice seism.
În plus, muncitorii de la Consolidări începuseră înlăturarea planșeelor de beton, turnate prin anii ’70, care îngreunau foarte mult bătrâna structură a Curții Domnești.
Planșeele au fost tăiate, bucățică cu bucățică, pentru a nu distruge vechile ziduri.
Ar fi urmat consolidarea Curții Domnești și, apoi, punerea ei în valoare.
Lucrările ar fi urmat să se încheie în 2021.

Dar, după 2020, Compania de Consolidări a fost băgată în insolvență și, apoi, in faliment, iar Primăria Capitalei pare să fi abandonat Curtea Domnească.

Acum, șantierul zace în părăsire. Structurile de lemn ridicate cu aproape șase ani in urmă, au început să se degradeze și ele.
Curtea Domnească este plină de grămezi de materiale, lăsate în urmă de către constructori, dar și de deșeuri, aruncate înăuntru de diverși binevoitori.
O scăriță de lemn, proptită de gard stă mărturie că anumite persoane intră și ies , in mod regulat în și din fostul șantier.
Chiar și plasă anti-praf de pe gard s-au rupt, este mâzgălită cu tot felul de inscripții, dând locului un aspect și mai accentuat de părăsire.

Direcția de Investiții a Primăriei Capitalei spune, într-un răspuns la o solicitare București FM, că are de gând să consolideze monumentul, dar nu dă și un termen sau măcar un orizont de timp pentru acest lucru.

Primarul general al Capitalei Nicușor Dan este chiar mai pesimist. Interpelat de București FM, edilul șef spune că proiectul de consolidare existent este controversat, unii specialiști considerând-l prea invaziv.

Reporter: “Curtea Veche, când va intra și ea în consolidare, că e cam mizerie, pe acolo”?

Nicușor Dan: “Da, există un proiect și există niște… E o controversă între arhitecți, dacă acel proiect nu cumva este prea invaziv față de monument și ar trebui să… Ăsta este motivul pentru care, momentan, lucrările sunt oprite”.

Reporter: “De vreo patru ani de zile…”.