Bine de citit: Bronto, un dinozaur neastâmpărat
Articol de razvanursuleanu, 27 martie 2024, 10:21
Normal că Bronto este neastâmpărat, cum ai putea să stai așa, astâmpărat, când în fiecare zi mai crești în înălțime cu încă un metru și mâine-poimâine te trezești că ești cât un bloc cu 4 etaje? Ce să facă Bronto, dinozaur fiind? Să nu se miște deloc? Că dacă se mișcă sigur atinge ceva, sau dărâmă altceva, sau calcă pe cineva…
Bine, recunosc, Bronto este deocamdată un dinozaur mititel, care a ieșit din ou doar de câteva zile și nu prea are cum să calce pe cineva, mai curând cineva poate călca pe el, dar zic așa, ca idee, pentru că mă gândesc la viitorul lui.
Bine de citit: Razvan Ursuleanu
Cartea „Bronto, un dinozaur neastâmpărat” încearcă, în mare măsură, să ne demonstreze atât nouă, cât și copiilor (sau atât nouă, copiilor, nu mai știu exact cum se spune corect) că Bronto nu este cuminte.
Eu am citit tot, pagină cu pagină, și nu am găsit nicio dovadă care să ne arate că Bronto nu-i cuminte. Absolut nicio dovadă, în afară de faptul că Bronto nu vrea să asculte de părinții lui și mănâncă muguri din copacul cu fructe lunguiețe, din acelea care îți dau dureri mari de burtă.
Așadar, pe nedrept, Bronto ne este înfățișat drept un dinozaur neastâmpărat, pentru că în afară de faptul că nu vrea să mănânce plantele hrănitoare recomandate de părinții lui, nu am găsit nimic care să mă facă să cred că e neascultător.
Prin urmare, după cum vă spuneam, în afară de faptul că Bronto fuge în pădure unde îl prinde furtuna, se face noapte, se rătăcește și cade într-o baltă din care nu va mai ieși decât atunci când părinții lui îl vor găsi și îl vor scoate de acolo, în cartea „Bronto, un dinozaur neastâmpărat” nu se poate descoperi absolut nicio dovadă cum că Bronto nu e cuminte și ascultător.
