VIDEO: Andreea Rusu – „O victimă a violenței se întoarce la agresor, în medie, de 9 ori, până se întărește.”
Articol de Monica Liche, 29 februarie 2024, 18:06
Violența împotriva femeilor – Noul cântec al Erikăi Isac, melodie trap cu limbaj licențios, a împărțit România în două. Melodia trage un semnal de alarmă asupra violențelor împotriva femeilor și a abuzurilor la care sunt supuse. Datele de la IGPR și din Barometrul de gen confirmă o realitate tulburătoare în România, unde una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de către partener sau de fostul său partener. Aceleași statistici arată că, în ultimii cinci ani, numărul plângerilor penale privind infracțiunile de lovire sau alte forme de violență a crescut cu peste 50% și că, zilnic, cinci victime ale violului sunt înregistrate în România, iar 44% dintre aceste infracțiuni sunt îndreptate împotriva minorilor. Am discutat #InComunitate despre acest subiect cu Andreea Rusu – director, Centrul Filia.
„Cred că este printre primele cântece care, în România, în română, spune lucruri pe care noi toate, ca femei, le-am trăit fie în adolescență, fie ieri, fie săptămâna trecută, fie poate chiar astăzi. Cred că este extrem de important să auzim că nu suntem singure, să auzim că nu suntem nebune, că am trecut prin asta și, de fapt, cred că cel mai important lucru, ca urmare a acestui cântec, este faptul că am redeschis subiectul. Deși multe dintre noi vorbeam cu prietenele noastre despre o situație de hărțuire stradală, despre situații de violență sexuală, despre situații de violență domestică, de violență în cuplu, cred că această melodie, de fapt, a redeschis subiectul și cred că melodia Erikăi Isac arată și foarte multă furie. Da, are un limbaj licențios, pentru că uneori ai nevoie de limbaj licențios ca să atragi atenția.”
Ce se întâmplă atunci când rufele murdare se spală doar în familie?
Violența în familie rămâne acel subiect de neatins, de ascuns sub preșul intimității respectivei familii. Vânătaia se ascunde sub straturi de fard sau sub haine, se arborează un zâmbet, sub stricta supraveghere a agresorului și se tace. Tăcerea aceasta devine un mod de trai pentru victimele violenței domestice.
„Cred că dincolo de cuvintele vulgare, foarte multe persoane au fost supărate, pentru că, de fapt, vorbim despre ceva ce este rușinos, ceva despre care noi, în mod normal, nu vorbim. Noi nu prea vorbim, în spațiul public, despre violență. Nu vorbim despre abuzuri care se întâmplă. Întotdeauna violența este în altă parte. Violența este la ei, la noi nu există violență. La noi sunt cupluri sănătoase sau nu, noi nu discutăm lucruri urâte, rufele murdare se spală în familie. Dacă trecem prin ceva, rezolvăm în familie, nu vorbim cu altcineva. Și atunci, de fapt, Erika Isac a spart un tabu.”- Andreea Rusu – director Centrul Filia
Violența sexuală nu este niciodată vina victimei
Violul nu este un act sexual acceptat, nu se întâmplă niciodată din vina victimei și este acel act de violență împotriva femeii care rămâne, de mult prea multe ori, îngropat în sufletul și memoria acesteia. Subiectul tabu, de nerostit odinioară, își face simțită prezența, din ce în ce mai des, în spațiul public.
„La finalul anului trecut, noi am demarat o cercetare reprezentativă la nivel național, cu privire la interesele politice ale femeilor și una pe care am lansat-o acum două zile și una dintre întrebări a fost, dacă cunoști pe cineva care a întreținut relații sexuale fără voia ei? Deci, dacă cunoști pe cineva care a trecut prin viol, fără să folosim cuvântul viol, pentru că are o anumită încărcătură. Ei bine, 34 % dintre femei au spus că știu pe cineva care a trecut prin violență sexuală. Este un procent enorm și, totuși, nu ne arată tot, pentru că sunt multe alte femei care au spus că nu știu sau că nu răspund la întrebare și, totodată, sunt foarte multe femei care nu au spus nimănui. Sunt femei care au trecut prin situații de violență sexuală și au ținut în ele. Nu au vorbit nici cu o prietenă foarte bună, nu au vorbit nici cu familia și, atunci, violența sexuală în mod specific, atunci vorbim despre violența împotriva femeilor, este cea mai ascunsă formă de violență. În momentul în care totuși reușim să vorbim în spațiul public despre asta, reușim să vorbim despre consimțământ, despre ce înseamnă relație sexuală sănătoasă, despre cum arată o relație de cuplu sănătoasă, confirmăm femeilor care au trecut prin violență sexuală, că nu sunt singure, că nu sunt singurele care au trecut prin asta de fapt și că nu este vina lor.”- Andreea Rusu – director, Centrul Filia
Este foarte greu să pleci dintr-o relație de violență
Acest lucru se întâmplă , de cele mai multe ori, în relațiile unde există o situație de dependență psihologică, economică și socială. Supusă unor violențe mixte, care combină izolarea de prieteni, cu dependența financiară, care apare atunci când femeia este convinsă să nu meargă la muncă, și cu lipsa stimei de sine, victima, alege să se întoarcă în spațiul cunoscut, de mai multe ori, până când reușește să se desprindă.
„Datele de la IGPR sunt subestimate, pentru ca avem o subraportare a situațiilor de violență. Din nou, aceste date ne arată violența fizică și, de multe ori, violența fizică extremă din cuplu. Ele nu ne arată situațiile de violență economică, situațiile de violență psihologică, situațiile de violență verbală și așa mai departe. Același barometru, barometrul privind violența de gen, pe care l-am lansat acum doi ani, ne arăta că unul din patru români consideră că este în regulă ca o femeie să nu poată să-și cheltuie proprii bani așa cum își dorește. Tot unul din patru români spunea că este în regulă ca o femeie să nu aibă un grup de prieteni.
(…) Este foarte important să intervenim atunci când vedem o situație de violență de orice fel, fie că vedem o situație de hărțuire stradală, fie că vedem o situație de violență sexuală, fie că știm pe cineva care se află într-o relație cu violență. Este important să intervenim. Este important ca intervenția pe care o facem să respecte intimitatea victimei. Dacă știm că avem o prietenă, care este într-o relație care nu ni se pare în regulă, întrebăm dacă este în regulă, dacă are nevoie să vorbească cu cineva dar, în final, decizia de a pleca din relație, decizia de a merge la poliție, este întotdeauna a victimei.
De foarte multe ori, ne lovim de persoane care ne spun, uite, am încercat să o ajut o dată, de două sau de trei ori și de fiecare s-a întors. M-am săturat. Nu mai vreau să mă bag. Ei bine, studiile ne arată că o victimă se întoarce la agresor, în medie, de 9 ori până se întărește. Este foarte greu să pleci dintr-o relație de violență.”- Andreea Rusu – director – Centrul Filia
✋ În această luptă împotriva violenței domestice, nu ești singură! Apelând la linia telefonică unică națională 0800 500 333, poți primi ajutor și sprijin, imediat.
#StopViolenteiDomestice #NuEștiSingură #0800500333Helpline
