Teatrul Național Radiofonic – 95 de ani sub semnul excelenței!

Articol de Sabina Lapadatescu, 18 februarie 2024, 11:25

La 18 februarie 1929, la doar câteva luni de la inaugurarea postului public, Radio România a difuzat primul spectacol de treatru radiofonic, ”Ce știa satul” de V. Al. Jean, cu o distribuție strălucită formată din mari actori ai Naționalului din București. În rolurile principale: Maria Filotti și Romald Bulfinski.

De la acel moment istoric, până în prezent, s-au scurs 95 de ani în care arta teatrului la microfon a devenit una dintre cele mai speciale și importante forme de expresie în cultura românească. În acest sens, este incontestabil rolul Teatrului Național Radiofonic (cel mai vechi producător dedicat acestui gen de creație artistică, oficializat însă ca o redacție de sine stătătoare în Radio România la 1 noiembrie 1996), nu doar pentru că a oferit contextul necesar realizării unor spectacole radiofonice valoroase, ci, mai ales, prin asumarea misiunii de a forma identitatea sonoră a filonului artistic al radioului românesc. Teatrul Național Radiofonic s-a dezvoltat, în timp, ca un mediu profesionist și specializat, care nu doar a format distribuții de marcă și a conservat voci excepționale ale teatrului și filmului românesc, dar a și deschis perspectiva unei arte cu propriile sale povești și universuri ce așteaptă să fie împărtășite cu ascultători aflați oriunde în lume.

De la memoria scrisă despre primele spectacole radiofonice difuzate în direct, la apariția benzii de magnetofon, care a permis înregistrarea spectacolelor și emisiunilor radio, și până în prezentul digitalizat, Teatrul Național Radiofonic a ținut pasul atât cu evoluția tehnică a radioului, cât și cu transformările artei teatrale și cinematografice românești și internaționale. În bogata Fonotecă a Radioului Român, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe bandă este Hagi Tudose de B. Șt. Delavrancea (1951), regizat de Ion Șahighian și cu marele Nicolae Baltățeanu în rolul principal. Acestei producții i s-au alăturat nenumărate alte spectacole realizate de-a lungul acestor ani. Producții bazate pe piese de teatru, adaptări ale unor mari texte literare și scenarii originale, semnate de autori români și internaționali, repere clasice incontestabile și viziuni contemporane, elaborate de echipe artistice și tehnice remarcabile. Producții laureate ale unor premii relevante, prezentate prin audiții deschise în cadrul unor evenimente din țară și străinătate, iubite de publicul larg și apreciate de specialiști.

Cu prilejul acestei aniversări, sunteți așteptați pagina oficială de YouTube a Teatrului Național Radiofonic (https://www.youtube.com/@teatrulnationalradiofonic8615), pentru a asculta o retrospectivă afectivă. Veți găsi două colecții cu fragmente memorabile din spectacole aflate în arhivă. Prima cuprinde o serie de șase episoade dedicate deceniilor de teatru radiofonic, iar cea de-a doua are două episoade cu fragmente din producțiile Teatrului Național Radiofonic premiate la prestigioase festivaluri internaționale.

Prima premieră a anului

La ceas aniversar, va avea loc și prima premieră a anului. Astăzi, 18 februarie, de ora 17:00, la Radio România Cultural veți putea asculta în premieră absolută spectacolul radiofonic ”Biroul Obiectelor Pierdute | B.O.P.” de Radu Herjeu.

Adaptarea radiofonică: Mihnea Chelaru.
Distribuţia: Alexandru Conovaru, Ana Maria Bălescu, Rodica Mandache, Virginia Rogin, Marius Rizea, Daniela Ioniță Marcu.
Regia de studio: Janina Dicu.
Regia de montaj: Florin Bădic.
Redactor: Irina Zlotea.
Regia muzicală şi regia artistică: Mihnea Chelaru.

Biroul Obiectelor Pierdute | B.O.P. este un text modern și potrivit pentru ascultătorii de diferite vârste, care preferă poveștile metaforice, ce invită la reflecție și visare. Povestea unui om care încearcă să se găsească pe sine, să aparțină, să fie o persoană reală,
este etern valabilă și necesară într-o lume care oamenii se înstrăinează din ce în ce mai mult unii de alții, dar și de sine. În această călătorie interioară va descoperi că răspunsul căutat se află dincolo de singurătate și că fiecare om, chiar fără știința sa, se află în
așteptarea unui altcineva care să îl descopere. O poveste aparent oarecare, despre oameni oarecare, într-un loc oarecare, care poate vorbi oricui și răspunde la speranța secretă, a fiecăruia dintre noi, că va fi salvat.

Despre piesă, autorul Radu Herjeu scrie: „O alegorie despre întâlnirile providențiale de care am putea avea noroc în viață, dar pe care, sub nicio formă, nu ar trebui să le ratăm. Deși, din păcate, asta se întâmplă celor mai mulți dintre oameni. De aceea, unii ajung, în
interiorul lor sau în mijlocul celorlalți, într-un adevărat Birou al Oamenilor Pierduți. Din care prea puțini reușesc să fie «recuperați». O piesă cu mult umor, dar și cu accente de tristețe. Personaje insolite, dar cu care se pot identifica mulți. Atunci când, desigur, trec de aparențe. Per total, un mesaj optimist, dar și un avertisment: fii atenți la cei din jur, nu știi niciodată când vei întâlni pe cineva care să-ți pună oglinda în față sau căruia să-i faci tu acest lucru.”