VIDEO: Crăciunul nu strălucește la fel pentru toți copiii
Articol de Monica Liche, 20 decembrie 2023, 18:19
Crăciun, familie, cadouri. Am vorbit #InComunitate cu Silvia Burciu, psihoterapeut și coordonator al proiectului de psihoterapie – Ajungem Mari, despre copiii răsfățați prea mult de sărbători și care nu mai reușesc să aprecieze valoarea sufletească a unui dar, despre cei ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și ar schimba oricând cadoul pe o îmbrățișare părintească și despre copiii instituționalizați, pentru care Crăciunul înseamnă solidaritatea noastră în campania derulată pentru ei de cei de la Ajungem Mari.
„E o realitate a noastră, a tuturor, copii sau adulți, dacă suntem bombardați de cadouri, iar în perioada asta chiar suntem bombardați de foarte mulți stimuli și nu mai ajungem să-i apreciem și să ne bucurăm de un brad, de un colțișor cu un brad făcut. Să ne gândim și la nivelul de atenție, gradul de concentrare al atenției. Dacă îmi ajung una sau două jucării, când deja sunt 10, nici nu știu ce să aleg, cu ce să mă joc, cât timp să aloc și, la un moment dat, toate devin plictisitoare. Le am, am acces la ele, nu mai e niciun grad de noutate, vreau mereu altceva, iar acest ciclu se repetă constant.
(…)Și copiii răsfățați au la bază uneori niște nevoi nesatisfăcute, au la bază poate chiar nevoia de iubire, ei au fost, poate, în unele cazuri, neglijați emoțional. Este posibil ca părinții să nu fi avut timp să aibă grijă de ei. În acest caz, este ușor să crezi că poți rezolva problema cu un cadou sau chiar cu mai multe.”
Un strop de timp și o tradiție a familiei
De cele mai multe ori, un timp de calitate petrecut cu copilul tău va face minuni pentru confortul lui emoțional. Dacă în acest timp dați naștere unor tradiții pe care să le ducă mai departe, atmosfera magică a Crăciunului vă va cuprinde pe toți. Chiar și adulții au nevoie să mai fie copii, câteodată.
„Am o prietenă care în perioada Crăciunului are tradiția asta cu copilul ei, să facă prăjiturele și să le orneze. Nu contează dacă sunt bune sau nu, ceea ce contează este timpul petrecut împreună. Le rămâne o amintire, o tradiție.”
Părinți plecați la muncă, în străinătate
Este o situație de care auzim din ce în ce mai des. Rămași în țară, copiii se confruntă cu sentimentul de singurătate, uneori chiar de abandon. În perioada Crăciunului este chiar mai greu. Psihoterapeutul Silvia Burciu propune câteva soluții la îndemână, dar atenționează că acestea nu țin locul unei îmbrățișări.
„Ajută mult partea asta de online, să ne folosim de ea, dacă tot o avem. Se pot face lucruri de la distanță într-un mod foarte, foarte sănătos și util pentru copil. Un exemplu ar fi să facă bradul împreună, cu telefonul în mână. La fel, recomand să găsească un moment de conectare și un moment de a ieși din rutină. Să facă ceva ce să le place și să stea la povești până când adorm. E nevoie de imaginație, creativitate și să vadă împreună cu copilul ce variante s-ar potrivi.”
Drama copiilor instituționalizați
Secunda în care părintele și-a lăsat copilul în grija statului este cea în care în sufletul acestuia apare trauma de abandon, cu toate întrebările care derivă de aici. În timp, copilul va dezvolta frici, își va pierde din capacitatea de atașament, iar încrederea în propria sa persoană va fi subminată.
„Mulți copii ajung în sistemul de protecție pentru că părinții nu își permit să îi întrețină. Acolo este deja o altă pentru că intrăm pe un teren mult, mult mai dificil, mult mai minat, să spun așa, al traumei de abandon. Ajung în sistemul de protecție, mă simt abandonat. Simt că părinții mei nu m-au vrut, deci eu și nu altcineva, copilul celălalt, uite, are părinții lângă el. Dacă se mai duce și la o școală de masă și mulți fac asta, văd în jurul lor familii fericite de Crăciun. Este foarte grea discrepanța asta dintre cele două lumi, deci, pe de o parte m-a abandonat, „am făcut eu ceva greșit?”. Își pun această întrebare, da, pentru că atunci când suntem mici, nu avem gradul ăsta de raționalizare, atunci când suntem mici doar simțim, cel mai mult simțim și nu putem explica de ce am fost abandonați. În final apare și rana de atașament pentru că m-au rănit persoanele cele mai importante mie, cele în care am eu am mare încredere, părinții.”
Psihoterapia, alternativa pentru o viață mai bună
Poate că cel mai greu de suportat pentru un copil este ideea că nu a fost iubit și dorit. Abandonul va săpa în el tranșeele îndoielii, iar viața lui va fi o permanentă luptă pentru validare. De Crăciun, stările de tristețe și depresie se accentuează, uneori până înspre decizii finale. Pentru ei există o soluție, psihoterapia. Nouă ne rămâne solidaritatea cu cei care dezvoltă programele salvatoare. Putem face asta printr-o donație la numărul 8864 cu textul IUBIRE.
„Un ajutor, pe care noi încercăm să-l facem prin programul de psihoterapie, al Asociației Ajungem Mari. Este un program pe care îl derulăm de aproximativ 3 ani și ceva practic, prin intermediul colaboratorilor psihoterapeuți, facilităm accesul la servicii de sănătate psihică pentru copii din sistem. Pentru că rănile emoționale nu se vindecă așa de ușor, pentru că au nevoie de un ajutor de specialitate și pentru că în interacțiunea voluntarilor Ajungem Mari cu copii și-au dat seama că au nevoie de ajutor suplimentar în perioada asta de Crăciun, chiar încep să se vadă niște situații de risc, de criză. Mulți sunt foarte triști sau poate chiar gânduri de sinucidere, adică ajung să meargă într-o extremă în care situația e foarte grea și dureroasă și nu mai știi cum să îți explici și au nevoie de ajutor de specialitate, ajutor pe termen lung, care poate fi făcut prin susținerea oricui, de fapt, oricine poate să doneze și ne poate susține.
Programul de psihoterapie poate fi susținut prin campania de SMS-uri pe care o avem, printr-o donație la numărul 8864 cu textul IUBIRE. Este o donație de 4 EUR, poate fi recurentă sau poate fi făcută o singură dată.”
Crăciunul nu strălucește la fel pentru toți copiii. Unii dintre ei nici nu știu ce înseamnă sau că există. Ține de noi să îndreptăm acest lucru.
