VIDEO: Ziua Mondială a Refugiaților!

Articol de Monica Liche, 20 iunie 2023, 16:44

De Ziua Mondială a Refugiaților, Ioana Brușten a discutat  #InComunitate, despre programele de susținere și integrare a refugiaților ucraineni, cu George Roman, director advocacy în cadrul Organizației Salvați Copiii.

Războiul din Ucraina a însemnat o schimbare a paradigmei vieții de zi cu zi, pentru cetățenii ucraineni. În timp ce bărbații au rămas să lupte, femeile și copiii au fugit din calea războiului, pe un drum către necunoscut. O mare parte dintre aceștia au ales să vină și să rămână în România, unde ajutorul pentru ei a rămas constant.

„Salvați Copiii a intervenit încă din a doua zi după declanșarea războiului din Ucraina. Echipele noastre, care lucrau deja în cele 5 centre pentru refugiați și solicitanți de azil, s-au mobilizat și s-au deplasat în zonele de graniță. A fost o organizare ad-hoc, cu foarte mulți voluntari pregătiți în acea săptămână, astfel încât să putem face față fluxului mare de refugiați. Au fost organizate spații speciale, cred că în două săptămâni le-am avut deja echipate pentru mame și copii, pentru că în acea perioadă, trebuie să ne amintim, era foarte frig și și majoritatea celor care intrau în România erau de fapt mame cu copii foarte mici, copii până în 14 ani, 15 ani și se resimțea nevoia unui spațiu special pentru mame și copii.”- George Roman, director advocacy.

După acordarea ajutorului pentru supraviețuire, s-a intrat în următoarea etapă, cea a creării de spații, care să asigure mamelor și copiilor servicii medicale sau de educație. Pentru a face posibil acest pas, Salvați Copiii a înființat hub-urile de consiliere și integrare pentru refugiați. 

„Am creat așa numitele hub-uri integrate, hub-uri de consiliere pentru refugiați, unde serviciile sunt diverse, de la spațiile speciale pentru mame, spațiile de educație pentru copii, acompanierea la servicii medicale sau la autorități, informare, consiliere, inclusiv consiliere psihologică, prin angajarea unui vorbitor de limbă rusă. În acest moment, din întregul program, care numără  vreo 250 de angajați, 40 sunt cetățeni din Ucraina, care lucrează ca mediatori culturali sau specializați în educație, în pedagogie, pentru orele de limba română pe care le organizăm și în aceste hub-uri.”- George Roman, director advocacy

Cea mai mare barieră, pentru orice tip de acțiune, care vine în ajutorul refugiaților, o reprezintă bariera lingvistică. În timp ce pentru copiii mici integrarea în unitățile de învățământ se face mai ușor, asta datorită ușurinței cu care învață limba română, pentru cei de vârste mai mari tranziția este mult îngreunată de absența unor profesori care să le predea în limba maternă.

„Față de celelalte state din estul Europei, iar aici mă refer la Polonia, Slovacia, țările unde se vorbesc limbi slave, în România, numărul copiilor integrați în sistemul educațional este foarte mic. În jur de 4000 de copii, în acest moment, din care vreo 900 sunt în ciclul preșcolar, față de numărul de 40-45.000 de copii, care se află în mod permanent în România. Faptul că nu poți să înveți, într-un timp atât de scurt, o limbă încât să îți permită să-ți continui educația gimnazială sau liceală, dar totodată nu au fost făcute eforturi suficiente, poate și datorită unei comunicări mai puțin intense între cele două ministere, ucrainean și român, astfel încât să poată fi transferate în România mai multe cadre didactice ca să formeze clase specializate în limba maternă.”- George Roman, director advocacy.

Copiii suferă. Contactul cu războiul, experiența bombardamentelor, imaginile terifiante la care au fost supuși, toate acestea au condus, în cazul unui număr foarte mare dintre ei, către sindromul posttraumatic. Dacă până acum ajutorul care mergea către ei nu acoperea și nevoia de consiliere psihologică, lucrurile au început să se miște și în această direcție.

”Aici este o problemă neacoperită și nu vorbesc doar de România, sunt și alte state care recunosc acest lucru. Ne-am concentrat foarte mult pe educație, pe asistență umanitară, apoi pe protecție socială, pe educație școlară. Însă, nu cred că am făcut suficiente eforturi pentru a acoperi nevoile de consiliere,  reechilibrare emoțională a acestor copii și ale părinților lor, lucru care este esențial pentru ei. În ultimele luni, sunt tot mai multe cereri, din partea părinților, pentru intervenții, înțelegând că unele comportamente ale copiilor nu s-au modificat, au rămas la fel de problematice, iar părinții se simt neajutorați în această privință.” –  a spus George Roman, director advocacy, care a mai adăugat:

„Eu cred că acesta este momentul în care școala împreună cu serviciile sociale ar trebui să gândească sau să-și propună, începând cu anul școlar viitor, o abordare diferită și organizațiile neguvernamentale au suficiente resurse, există posibilitatea de a angaja și psihologi care vorbesc limba rusă. Războiul nu pare să se sfârșească în acest an, din datele pe care mass-media le tot transmite, încă doi-trei ani suntem obligați să oferim serviciile sociale și psihologice necesare acestor copii și părinților lor.”