„Groapa Marianelor” – o carte despre moarte și renaștere

Articol de cristina.toma, 18 martie 2023, 10:40 / actualizat: 20 martie 2023, 10:55

Dacă vă plac cărțile despre oameni care au trecut prin momente grele, mai ales acele momente cu pierderi ale unor persoane dragi, atunci „Groapa Marianelor”, scrisă de Jasmin Schreiber și apărută în traducere românească la editura RAO, este lectura potrivită pentru dumneavoastră în acest weekend.

Romanul scriitoarei germane debutează cu un dialog între o adolescentă, Paula, și fratele ei mai mic Tim, care era un puști pasionat de viața marină, pești și tot felul de viețuitoare fantastice dar reale, despre care el era convins că populează mările și oceanele doar că până acum nu le-a descoperit nimeni.

Visul lui Tim era să descopere un pește fosforescent care să lumineze ca o lanternă, să trăiască la mare adâncime, în Groapa Marianelor și căruia să îi dea numele lui după ce îl va găsi. Să  existe și peștele Tim și să fie precum argintul viu asemeni celui care l-a descoperit.

Paula, sora lui mai mare, era în schimb pasionată de citit, îi plăcea pur și simplu să stea liniștită undeva și să citească aproape orice. De altfel, ea fusese de mică o fetiță introvertită și timidă. Doar Tim, fratele cel mic și neastâmpărat care avea tot timpul ceva de descoperit ori de dezbătut, precum problema existenței elfilor, părea să o  facă să iasă din spatele cărților.

Moartea neașteptată a mezinului, care se îneacă în vreme ce era cu părinții într-o vacanță în Spania, o aruncă pe Paula în depresia cea mai cruntă, adâncă la fel ca și Groapa Marianelor. Nu doar atât. Starea ei se prelungește, iar un cerc nevăzut pare a se strânge în jurul ei: devine tot mai greu să se ducă la cursuri, la universitate, să suporte prezența oamenilor, iar în cele din urmă chiar să mănânce sau să se spele. Începe o terapie cu un psiholog, dar aceasta nu pare să dea rezultate.

La un moment dat terapeutul o întreabă dacă a mai făcut o vizită la cimitir la mormântul fratelui ei. Paula îi spune că acel loc îi face rău, iar psihologul sugerează ca ar putea să fie de ajutor. Ea încearcă să se eschiveze spunând că nu are când să meargă ziua.

La sugestia terapeutului că ar putea merge când are timp, Paula ia hotărârea să meargă la cimitir noaptea. Așa că atunci când se întunecă își ia o scară pentru a pătrunde în cimitir și toate precauțiile pentru a nu fi prinsă de paznici.

În seara în care se hotărăște să facă asta ia o scara de acasă și intrarea și-o face prin dreptul unui copac. Însă, când pășește în cimitir, vede o lumină care o sperie și un bătrân pe nume Helmut care săpa într-un mormânt.

Este șocată de acesta dar în cele din urmă ajunge să îl ajute deoarece bătrânul nu mai avea putere.

Paula apucă lopata și începe să sape până dă de ceva tare. Era o urnă pe care el dorea să o ia de acolo pentru că trebuia să își țină o promisiune față de o doamnă pe care o iubise cândva.

Iau urna dar mișcarea lor și lumina lanternei atrage atenția paznicilor cimitirului, însă ei reușesc să scape și să ajungă la gardul unde era scara proptită.

Tocmai această întâlnire îi va schimba Paulei destinul. Împreună cu Helmut dar și cu cățelușa acestuia, Judy, pleacă într-o călătorie al cărei scop inițial declarat era doar acela ca Helmut să își îndeplinească promisiunea ce o făcuse cândva celei ce fusese iubirea vieții lui. În drum urma să o lase pe Paula la universitatea unde aceasta studia.

Va fi o călătorie pe parcursul căreia fata va asculta și va face confesiuni, îl va enerva pe bătrânul Helmut și el o va enerva la rândul lui, va afla o poveste de dragoste petrecută cândva și în cele din urmă va reuși să se întoarcă la viață.

De fapt, fiecare dintre ei se va reîntoarce la sine, însă mai rămân niște întrebări al căror răspuns nu îl veți găsi decât atunci când veți citi cartea pe care nu o veți mai lăsa din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.