Bine de citit: Furnicile

Articol de razvanursuleanu, 8 noiembrie 2022, 11:24

Nu am mai omorât niciodată cu intenție o furnică după ce am citit romanul lui Bernard Werber, iar dacă am făcut acest lucru din greșeală, prezint regretul și condoleanțele mele familiei îndurerate, chiar dacă nu face parte din specia Formica Rufa (furnica roșie de pădure) despre care povestește autorul.

Am citit, la un moment dat, un studiu foarte interesant realizat de John R. Meyer, un cercetător care studiază entomologia la universitatea din Carolina de Nord, în care relațiile dintre specii erau împărțite în cinci categorii principale și anume:

• Mutualismul (speciile colaborează între ele și au beneficii reciproce)
• Comensualismul (una dintre specii beneficiază, consumând resturile de hrană altei specii, care nu este afectată de această activitate)
• Parazitismul (o specie beneficiază, cealaltă este afectată)
• Competiția
• Neutralitatea (speciile interacționează între ele, dar niciuna nu este afectată).

Specia umană, care nu oferă nimic din altruism, se încadrează doar în mod neintenționat și unidirecțional la comensualism și bidirecțional la parazitism.

În ceea ce privește toate celelalte specii, este clar că niciuna nu poate considera drept mutualism interacțiunea cu oamenii. Animalele de companie, aflate în captivitate fără voia lor, sunt hrănite doar pentru a-și putea trăi în continuare viața de animale de companie, iar animalele de la fermă sunt hrănite doar pentru a fi consumate într-un moment pe care îl stabilește proprietarul uman. Presupun că dacă ar fi după ele, ar încerca să obțină o amânare a sentinței și nu știu de ce, dar am avut mereu sentimentul că găinile ar alege puiul viu în locul omletei…

Singurele beneficii ale altor specii în raport cu specia umană se încadrează la comensualism (aruncăm surplusul de mâncare peste tot și animalele, păsările sau insectele profită) și la parazitism (singura categorie în care există reciprocitate, pentru că oamenii mănâncă orice vietate comestibilă, în timp ce vietățile, de la țânțar la crocodil, încearcă și ele să consume părți de mărimi diferite din corpul omenesc, fiecare după posibilitățile pe care le are).

„Furnicile” este un roman de ficțiune încadrat în mod oficial în categoria SF, în care mutualismul funcționează perfect în relația dintre oameni și furnici. Vom întâlni aici reprezentanți ai celor două specii ce pot înțelege limbajul celeilalte și care, în diverse forme exotice, colaborează pentru a atinge un scop comun.

Din păcate, pe cât de frumos, pe atât de imposibil…

Chiar și așa, sunt sigur că dacă ar exista câte o carte similară pentru fiecare dintre speciile terestre, atunci doar deasupra cuvântului „extincție” ar mai pluti amenințarea cu extincția…