VIDEO: Dumitru Prunariu – „Se presupune că pe Marte am putea să trăim în condiții artificiale!”

Articol de bucurestifm, 9 septembrie 2022, 18:37

Dumitru Prunariu în De10xRomânia: „Se presupune că pe Marte am putea să trăim în condiții artificiale, desigur, în condiții de seră. Marte are o atmosferă mult mai rarefiată decât a pământului, formată în principal din dioxid de carbon, dar are o gravitație de 2 ori și jumătate mai mică decât cea de pe pământ. Are o gravitație acolo putem construi baze, le putem proteja cu sol marțian împotriva radiațiilor cosmice, împotriva meteoriților, micrometeoriților, ceea ce vom face și pe lună și vom cerceta intens planeta, pentru că ea ascunde foarte multe secrete.

Numai din peregrinările Rover-ului Perseverence, ultimul care a fost trimis de americani, ale unui rover trimis de chinezi care transmite și el informații foarte interesante de pe Marte, a fostei misiuni și actualei încă pentru că funcționează Curiosity trimisă de americani, vedem niște imagini interesante.

De multe ori ne punem mari semne de întrebare dacă anumite lucruri pe care le vedem acolo nu au fost create de niște ființe inteligențe. Căutăm urme biologice, căutăm intens urme biologice pe Marte și să sperăm că în final vom găsi și vom reuși să descifrăm trecutul acestei planete.

De aceea ne interesează cu preponderență Marte, pentru că îl asimilăm într-un fel cu pământul și putem considera că viitorul pământului s-ar putea să fie asemănător cu prezentul lui Marte. (…)  Ne punem mari semne de întrebare: ce facem? Emigrăm în spațiul cosmic. Desigur, nu va putea emigra toată populația, dar o parte a umanității va putea emigra și care va continua transmiterea a acestei gene umane undeva în spațiul cosmic în altă parte. Vă gândiți că dacă vom trăi pe Marte, vom trăi permanent. Nu vom mai arăta cum arătăm acum.

La o gravitație de 2 ori și jumătate probabil că încet-încet, copiii celor care vor trăi acolo vor avea 3 metri înălțime și vor fi mai filiformi. De asemenea, respirând aer combinat din oxigen, azot, încet-încet vom transforma un pic atmosfera pentru a o duce mai aproape de Marte. Se vor efectua și niște modificări genetice în organismul celor care vor trăi pe Marte mai multe generații. Deja aceea se vor gândi la pământ ca la un loc istoric, undeva odată acolo, strămoșii mei s-au născut, iar locul lor natal va fi pe Marte.”

Răzvan Petre: Bine ați venit, domnule Prunariu!

Dumitru Prunariu: Am avut timp liber în dimineața asta și am venit.

Răzvan Petre: Domnule Prunariu, cum e mai corect cosmonaut sau astronaut?

Dumitru Prunariu: E totuna. (…)

Răzvan Petre: E frumos? (în spațiu)

Dumitru Prunariu: E super!

Răzvan Petre: Este așa cum vi l-ați imaginat?

Dumitru Prunariu: Mai frumos decât mi l-am imaginat. Practic, te impresionează extraordinar ceea ce vezi pe pământ, nu în spațiul cosmic. Pentru că acolo vezi stele, vezi cerul complet. Nu mai este atmosferă, nu mai colorează nimic. Dar pe pământ vezi live tot ceea ce se întâmplă fără graniță, fără denumiri, fenomene meteorologice, poluare unde este, culori extrem de frumoase, pastelate. În zona tropicelor.

Răzvan Petre: Au trecut 41 de ani, exista poluare și atunci? Se vedea? Exista?

Dumitru Prunariu: Exista poluare, pe mare, ocean, în albiile unor fluvii, se vedea la vărsarea lor în mări oceane și toate lucrurile așa. (…) Am reușit să obțin o serie de fotografii ale unor locuri celebre de pe pământ. (…)  Cam pe când a zburat Gagarin, în primele fotografii care au fost făcute ulterior după încă 10 ani și la timpul zborului meu și se văd diferențe majore. Cel puțin în zona pădurilor amazoniene se vede efectiv defrișarea.

Răzvan Petre: V-ați gândit vreodată că o să ajungeți acolo unde visează orice pământean să ajungă, indiferent de rasă, indiferent de zonă geografică, indiferent de vârstă? (…)

Dumitru Prunariu: Eu am visat de copil să zbor. Închideam ochii și aveam impresia că zbor. Nu-mi închipuiam pe atunci că voi ajunge vreodată în spațiu cosmic. Mă tot gândeam la aviație, la aer cât mai sus. Mă gândeam chiar că dacă dau din mâini, aș putea să zbor la un moment dat. Când aveam vreo 5-6 ani. Dar spațiul cosmic a venit oarecum pe neașteptate. După ce am absolvit facultatea de inginerie aerospațială, cred că m-am aflat la locul potrivit, în momentul potrivit pentru a ridica mâna și a spune: Vreau și eu! Și de acolo cursul vieții mele a urmat o linie neabătută, care m-a dus indiscutabil spre zborul cosmic.

Răzvan Petre: Deci n-a fost o chestiune pe care ați urmărit-o un an 2, 3, 4, 5, 7, 10, …. știați că ar fi posibil să se întâmple asta și v-ați setat să spun drept dorință lucrul ăsta…

Dumitru Prunariu: Pur și simplu nu-mi închipuiam că România este atât de departe încât să poată participa la un zbor pus pentru noi toți, cei din perioada anilor 70-80, ne gândeam că în cosmos trimit oameni doar rușii și americanii și atât. Nu începuseră încă zborurile internaționale. Deci, pentru mine singura posibilitate de a zbura era în aer. Și de aceea am și urmat cursurile Facultății de Inginere Aerospațială, să învăț să construiesc avioane, poate-poate o dată îmi construiesc propriul avion cu care să zbor. Ei bine, propriul avion nu mi l-am construit niciodată. De zburat am zburat mai sus decât oricine în final.

Răzvan Petre: Dar sunteți printre puținii care au făcut lucrul ăsta la nivel mondial și singurul român care a făcut asta deocamdată. Cărui fapt credeți că i se datorează, cu ghilimelele de rigoare, din ce cauză credeți că se întâmplă lucrul ăsta? Adică de ce ați rămas totuși singurul român care a reușit să treacă?

Dumitru Prunariu: În primul rând, eu am zburat în cadrul unui program interguvernamental, a fost un program intern. A fost un acord semnat între mai multe state care prevedea dezvoltarea activităților spațiale în toate aceste țări din Europa de Est, iar în cadrul lor, ca o încununare a realizărilor de până atunci, pentru a efectua experimente mai complexe care necesită prezența omului, din fiecare țară participantă la program a fost trimis câte un cosmonaut și așa am ajuns și eu să fiu trimis în cosmos. Când am fost selecționat, încă nu știam că România avea semnat acest acord.

Noi aveam și o tradiție, cel puțin în domeniul fizicii și astrofizicii la Măgurele, iar acești cercetători participau deja la programe internaționale, erau grupuri de lucru internaționale constituite care veneau cu propuneri de experimente, de aparatură în cadrul programului intercosmos și toate acestea erau trimise în cosmos, făceau înregistrări, informațiile erau transmise jos, completau baza de date științifică (…) cum se întâmplă și acum, și-n acest context, am ajuns și eu în spațiul cosmic și am efectuat, în numele României, 15 experimente, (…) plus altele care erau în program, propuse de alți colegi.

Răzvan Petre: Asta ați făcut dumneavoastră în acea perioadă. În momentul ăsta e mai complicat să se întâmple. Și totuși suntem și noi semnatari ai unor protocoale. Suntem membri ai Agenției Spațiale Europene.

Dumitru Prunariu: Este adevărat. În cadrul acestei agenții, în toamna aceasta se termină o nouă fază de selecționare de astronauți europeni. Dar gândiți-vă că s-au prezentat 12.580 de candidați din țările membre ale Agenției Spațiale Europene. Sunt 22 de state membre. Dintre acestea, au fost 255 de români, dar în final vor trebui să rămână 6. E greu de spus dacă va fi vreun român în acest contingent. Din informațiile mele, nu este.

Răzvan Petre: Deci nu este o o chestiune legată de strategie, de bugete, de…

Dumitru Prunariu: Este și o problemă legată de strategii și de buget. Cu cât ești mai activ și aș spune la modul pozitiv, agresiv (…), să ai pretenții, să și execuți la nivel corespunzător programele pe care le semnezi cu Agenția Spațială Europeană, cu atât ești mai apreciat ca țară. Fiind mai apreciat ca țară ai și avantajul de a urca un pic în lista celor propuși pentru anumite activități, inclusiv pentru activități cosmice. (…) Avem cu ce ieși în față, avem specialiști, avem institute. Trebuie să mai avem puțin suport guvernamental, pentru ca contribuția noastră la Agenția Spațială Europeană, cea care se reîntoarce sub formă de proiecte, programe la noi pentru dezvoltare de tehnologii, pentru păstrare aici la noi, a proprietății intelectuale, tehnologice, toate acestea se fac plătind-ne anual o anumită contribuție care n-a mai fost plătită cam de mult de guvernul nostru, înțelegând pe deplin toate implicațiile, iar acum, înțelegându-le, se plâng că banii se duc în alte părți și nu s-au găsit suficienți pentru acest domeniu de activitate.

Răzvan Petre: Dumneavoastră ați studiat inginerie aerospațială? V-ați gândit? Vă gândiți? Faceți deja asta, dați mai departe meseria asta, care e destul de complicată?

Dumitru Prunariu: Facultatea de Inginerie Aerospațială este în cadrul Politehnicii bucureștene. Aici am învățat și eu. Între timp s-au format secții de aeronautică în cadrul unor facultăți din alte zone cum este și Brașov. Universitatea Transilvania din Brașov este o universitate puternică și chiar un nepot de-al meu a absolvit aviația acolo și lucrează în străinătate în domeniul aerospațial. Ceea ce pot să vă spun este că eu consider în momentul de față că una din sarcinile mele, pur și simplu morale, este de a inspira tineri să urmeze un domeniu de activitate tehnic la nivel înalt, dacă se poate cosmonautică, foarte bine. Activitățile cosmice, nu înseamnă numai construirea de rachete, trimiterea lor în cosmos sau pregătirea oamenilor și trimiterea lor în cosmos. Înseamnă foarte multe activități din alte domenii: fizică, astrofizică, biologie, medicină… Toate acestea își găsesc o reflectare directă în activitățile cosmice de acum. Până și jurnaliști… Până și aici trebuie să fie pregătit să ai un volum de cunoștințe necesar pentru a înțelege tot ce se întâmplă acolo (…).

Răzvan Petre: Vin cu întrebarea firească: la ce ne folosește? Nu trăim noi prezentul?

Dumitru Prunariu: Și rămâi numai în prezent? Cum construim viitorul dacă nu cunoaștem trecutul? Deci eu sunt de părerea aceasta că trebuie să ne pregătim pentru viitor. Nu știm ce ne așteaptă. Noi trăim prezentul, vedem schimbările climatice pe care vrem- nu vrem n-o să le putem modifica major, pentru că acestea sunt în primul rând naturale. În momentul în care știm cum s-a format Universul, cum s-a format sistemul nostru, Planeta, cum s-a format pământul și cum a evoluat, putem să avem o previziune pentru viitor. Deocamdată investigăm foarte asiduu planeta Mare. De ce o investigăm? Noi considerăm că pe Marte, o dată, acum câteva milioane de ani a existat viața. Ce s-a întâmplat cu Marte? De ce este aridă? De ce este pustie? De ce este moartă? Căutăm să descoperim dacă chiar este moartă sau nu. Oare se va întâmpla și cu Pământul nostru la fel? Investiția este pentru a salva într-un fel omenirea dacă va veni vreun cataclism.

Răzvan Petre: Și se mai pune o întrebare: oare este posibil ca noi, într-un viitor apropiat, mediu s-au îndepărtat, să ajungem să locuim acolo, să dormim și să ne trezim acolo?

Dumitru Prunariu: Sunt mulți vizionari care spun că viitorul omeniri este în spațiul cosmic. Există există pericole care pasc Pământul nu numai din interior, numai create de om, dar mai ales pericole cosmice. Există soarele care explodează periodic, care o dată la 11 ani aruncă cantități enorme de masă solară puternică, plasmă practic puternic ionizată care afectează comunicațiile pe Pământ, scoate din uz sateliți și așa mai departe. Există asteroizi care se plimbă prin sistemul nostru solar, se învârt în jurul soarelui și de multe ori ciocnesc planete și ciocnesc și Pământul. Este adevărat că leziuni majore nu se petrec la nivelul unor generații.

Răzvan Petre: Și acum, având atât de multă tehnologie, le putem anticipa.

Dumitru Prunariu: Deocamdată îi studiem, putem anticipa. Anul acesta a fost lansată o misiune, dar se numește pentru încercarea devierii unui mic asteroid care se învârte în jurul altui asteroid și vom înregistra pactul pe care l-a avut acea misiune cosmică asupra orbitei acelui asteroid, pentru a învăța cum să deviem asteroizi mari în momentul în care îi detectăm că vin spre Pământ și au de gând să se ciocnească cu noi.

Răzvan Petre: Păi, povestiți despre misiuni, despre tot felul de studii, despre sateliți lansați, că sunt sateliți de comunicații, că sunt sateliți meteo, că sunt sateliți de studiu și așa mai departe, de detecție și tot așa… Înțeleg că acolo, în spațiul cosmic, s-a creat așa o adevărată piață (…)E o industrie și asta, adică spațiul cosmic a început să producă foarte mulți bani.

Dumitru Prunariu: În primul rând, spațiul cosmic este o industrie extraordinară, (…) este industrie pe pământ pentru spațiul cosmic. Și devine încet-încet o industrie în spațiul cosmic pentru Pământ. În primul rând, să ne uităm la miliardarii americani care și-au pus pe picioare firme care construiesc nave cosmice, rachete …  Elon Musk, Jeff Bezos. Nu vorbim decât despre ei … Elon Musk, de exemplu, până acum, din 2020 a trimis 35 de misiuni cu nava lui cosmică, care au efectuat joncțiunea cu Stația Costică Internațională.

Primele au fost cargo, apoi cu oameni. Deja 15 dintre obiectele lui cosmice trimise au fost reciclate și retrimise pentru a scădea costurile. Deci business-ul mare este cum să trimiți mai multe aparate cosmice, bineînțeles ale unor firme de stat private, contracte Pentagon, etc. Cum să faci mai mulți bani și să cheltuiești cât mai puțin pentru a le trimite în curs? Aceasta este afacerea principală și unii fac miliarde.

O altă afacere este să ajungem pe alte corpuri cerești, deocamdată pe lună, ulterior și pe asteroizi, pe planeta Marte și să căutăm niște resurse naturale care sunt deficitare pe pământ și sunt din abundență acolo. Ei bine, în momentul în care luna va începe să fie exploatată din punctul acesta de vedere, se vor dezvolta niște afaceri private extraordinare, care vor aduce și el miliarde. Gândiți-vă că luna excelează în siliciu, oxigen, în tot felul de oxizi ai unor materiale, alte materiale rare pe care urmează să le descoperim săpând în solul lunar, dar și heliu-3. Heliu 3 este o substanță cu unele întrebuințări extrem de importante. El poate să facă parte din combustibilul nuclear pentru niște reactoare care să producă energie și care să nu fie supuse acelei radiații pe care o cunoaștem de la uraniu, de la plutoniu și de la alte materiale radioactive.

Heliul 3 se găsește din abundență pe lună. S-a produs prin ciocnirea radiației solare cu solul lunar în atmosfera Pământului, este foarte greu să se găsească, să penetreze, pentru că e filtrat de atmosferă la viața solară, iar exploatarea pe luna acestui heliu-3 reprezintă o problemă strategică pentru anumite națiuni. Primii care vor ajunge pe lună și vor depune și oameni într-un nou program, programul Artemis, sunt americanii. Deocamdată, aș putea spune că pentru cursa lunară concurează americanii cu americanii. Și o să mă întrebați cum? Practic agențiile guvernamentale, NASA cu privații și tare mă tem că Elon Musk doar prin contract cu NASA nu va trimite el primii oameni pe lună, ci va ajuta NASA, dar s-ar putea să trimită primii oameni pe Marte.

În afară de aceasta vine din spate China, care este deja o putere cosmică care, după părerea mea, a depășit Federația Rusă. Federația Rusă a rămas destul de mult în urmă. Investițiile în domeniul cosmic nu mai sunt semnificative, așa cum erau în perioada Războiului Rece. Dar face față. Apoi este Agenția Spațială Europeană, care este formată din 22 de state europene puternice, care are un program bine definit. Din păcate, Agenția Spațială Europeană pentru a trimite oameni în spațiul cosmic stă la coadă, la ruși și la americani. (…) Contractele cu Statele Unite continuă și chiar cu Federația Rusă, pentru că pe linia cosmonauticii pilotate, uitați-vă la bordul Stației Cosmice Internaționale lucrează împreună echipaje rusești cu echipaje americane, cu alte echipaje internaționale, echipaje europene. Acum se află Samanta Kristof Poretio, cosmonaută din Europa.

Răzvan Petre: Meseria asta nu e numai pentru domni…

Dumitru Prunariu: Este și pentru doamne. Cam 10% din cei care au zburat în spațiul cosmic sunt femei. (…)

Răzvan Petre: Eu vreau să leg un pic ceea ce se întâmplă pe Pământ cu ceea ce se poate întâmpla și în spațiu. Un business din acesta mai pentru toată lumea, cum ar fi turismul… Și acum ajung la întrebările „credeți că”. Credeți că e posibil?

Dumitru Prunariu: Da, cred că este posibil, dar nu pentru toată lumea. În primul rând, trebuie să ai buzunarele pline. Exact un loc pe o navă cosmică care trimite astronauți acum la bordul Stației Cosmice Internaționale, costă în jur de 70.000.000 de dolari. O zi de petrecut la bordul Stației Cosmice Internaționale costă în jur de 400.000 de dolari. Se consideră că omul consumă cam 5 kilograme de consumabile la bardul stației orbitale, reprezentând hrană, reprezentând oxigen, reprezentă anumite produse de igienă etc. Fiecare kilogram la bordul Stației Internaționale costă 80.000 de dolari deci, vă dați seama, dacă stai un an de zile înmulțești 400.000 cu 365.

Răzvan Petre: Da dar nu stă nimeni în vacanță un an de zile. Te duci, vezi, te întorci. Bine, e mai obositor drumul…

Dumitru Prunariu: Ca turist îți permiți să te duci, să efectuezi ce ai de efectuat acolo, inclusiv experimente private, să te întorci. O expediție privată trimisă tot așa cu ajutorul navelor Dragon ale lui Elon Musk, care a fost organizată de compania Axiom. Este o nouă companie americană care deocamdată sunt brokeri de astronauți și aici s-a ajuns la așa ceva, dar care își construiește propria stație orbitală în viitor, a trimis 3 miliardari în spațiul cosmic împreună cu un astronaut profesionist. Au stat 2 săptămâni, au muncit din plin, au avut un program extrem de încărcat, s-au reîntors și și-au plătit zborul. Și au adus companiilor lor un beneficiu.

Răzvan Petre: Am și întrebări de la cei care ne ascultă, dacă îmi permiteți. Cum ajungi în spațiu?

Dumitru Prunariu: Cu racheta.

Răzvan Petre: Cu ce te întorci de acolo pe Pământ?

Dumitru Prunariu: Cu capsula. De regulă este modulul de comandă al navei cosmice cu care ai ajuns. Arată ca un clopot. Mergeți la Muzeul Militar și vedeți clopotul cu care m-am întors din Cosmos. Este modulul de comandă care este și modulul de revenire din spațiul cosmic (…) are forma unui clopot 2 metri la bază, 2 metri înălțime. Ei bine, acum navele americane, nava care duce astronauți la bordul stațiilor orbitale, Dragon, ale lui Elon Musk, din nou revenim la el, este un mare promotor cosmonautic și cel care visează să formeze colonii umane pe Marte, care a făcut o mare afacere din așa ceva, profitabilă… Deci nava lui este mai mare, iar o nouă navă pe care o finalizează acum Boeing-ul pentru a trimite oameni la bordul stației cosmice orbitale care va putea să trimită 7 oameni. Are cam 4 metri diametru, deci acestea sunt module care se întorc din spațiul cosmic.

Răzvan Petre: Poate ajunge oricine în spațiu? Adică trebuie să îndeplinești niște condiții ca să zbori?

Dumitru Prunariu: În afară de bani? Da, problema este de parametri medicali. Gândiți-vă că la decolare, la aterizare trebuie să suporți supra-sarcini destul de mari. Sunt trepidații puternice. Apoi este imponderabilitatea care aduce modificări organismului uman. Trebuie să faci o serie întreagă de teste să vezi dacă reziști, dacă suporți această stare. Deci nu toată lumea o suportă, nu toată lumea rezistă. Dacă treci de testele medicale, după aceea încep să spui problema, scoți banii din buzunar sau te trimite guvernul?

Răzvan Petre: Eu pun întrebarea firească a oricărui locuitor de pe această Planetă: Credeți că suntem singuri în Univers?

Dumitru Prunariu: Cred că nu suntem singuri în Univers. Ar fi absurd să credem că suntem singuri în Univers. În momentul în care vezi vastitatea Universului, în momentul în care încerci cu tot felul de mijloace să determini planete asemănătoare Pământului în alte sisteme stelare, și s-au găsit deja sute de astfel de sisteme stelare care au sisteme planetare, iar unele dintre ele se apropie din punct de vedere al condițiilor de pe Pământ. Ne gândim că acolo ar trebui să existe viață. Poate nu numai acolo, poate și în sistemul nostru solar. Poate nu pe planetele sistemului solar, cât pe sateliți unor planete gigant – Jupiter, Saturn, de exemplu. Unde există apă. Apa s-a descoperit efectiv aproape pe orice corp ceresc din sistemul nostru solar. Unde este apă? Ne gândim că ar trebui să existe și viață. Sub ce formă? Asta este cu totul altă problemă. Nu ne așteptăm la inteligență, dar ne așteptăm la bacterii, ne așteptăm la forme inferioare.

Răzvan Petre: Credeți că în viitorul mediu îndepărtat vom înlocui pe Marte, pe Venus?

Dumitru Prunariu: Pe Venus, nu. (…) Se presupune că pe Marte am putea să trăim în condiții artificiale, desigur, în condiții de seră. Marte are o atmosferă mult mai rarefiată decât a Pământului, formată în principal din dioxid de carbon, dar are o gravitație de 2 ori și jumătate mai mică decât cea de pe Pământ. Are o gravitație, acolo putem construi baze, le putem proteja cu sol marțian împotriva radiațiilor cosmice, împotriva meteoriților, micrometeoriților, ceea ce vom face și pe lună și vom cerceta intens planeta, pentru că ea ascunde foarte multe secrete. Numai din peregrinările Rover-ului Perseverence, ultimul care a fost trimis de americani, ale unui rover trimis de chinezi care transmite și el informații foarte interesante de pe Marte, a fostei misiuni și actualei încă pentru că funcționează Curiosity trimisă de americani, vedem niște imagini interesante.

De multe ori ne punem mari semne de întrebare dacă numite lucruri pe care le vedem acolo nu au fost create de niște inteligențe. Căutăm urme biologice, căutăm intens urme biologice pe Marte și să sperăm că în final vom găsi și vom reuși să descifrăm trecutul acestei Planete. De aceea ne interesează cu preponderență Marte, pentru că îl asimilăm într-un fel cu Pământul și putem considera că viitorul Pământului s-ar putea să fie asemănător cu prezentul lui Marte. (…)  Ne punem mari semne de întrebare: ce facem?

Emigrăm în spațiul cosmic. Desigur, nu va putea emigra toată populația, dar o parte a umanității va putea emigra și care va continua transmiterea a acestei gene umane undeva în spațiul cosmic în altă parte. Vă gândiți că dacă vom trăi pe Marte, vom trăi permanent. Nu vom mai arăta cum arătăm acum. La o gravitație de 2 ori și jumătate probabil că încet-încet, copiii celor care vor trăi acolo vor avea 3 metri înălțime și vor fi mai filiformi. De asemenea, respirând aer combinat din oxigen, azot, încet-încet vom transforma un pic atmosfera pentru a o duce mai aproape de Marte. Se vor efectua și niște modificări genetice în organismul celor care vor trăi pe Marte mai multe generații. Deja aceea se vor gândi la Pământ ca la un loc istoric, undeva odată acolo, strămoșii mei s-au născut, iar locul lor natal va fi pe Marte.