VIDEO: Libertatea presei, la aniversare!
Articol de dianamatei, 3 mai 2022, 16:27 / actualizat: 3 mai 2022, 19:19
Anul acesta, Ziua internațională a libertățîi presei este sărbătorită în plin conflict ruso-ucrainean.
Mii de jurnalișți din toată lumea sunt cu ochii ațintiți pe invazia țării de lângă noi.
Obiectivi sau nu, au pus-o pe prima pagină, de mai bine, de două luni.
Liberi sau nu, își prezintă variantele.
Libertatea presei ar trebui să fie un fel de Biblie pentru fiecare jurnalist.
Poate nu o întreagă Biblie ci doar cele zece porunci.
Trebuie să fie alegerea corectă, spune Ioana Avadanei, director al Centrului pentru Jurnalism Independent.
”Operăm cu 2 termeni: libertate și independență. La modul general, când vorbim despre libertate vorbim despre lipsa de constrângeri în practicarea profesiei. Când vorbim despre independență, vorbim despre lipsa influenței în luarea deciziilor editoriale. Nu vine omul de la marketing, nici cel de la paginatie, nu vine patronul…Decizia aparține strict profesionistului”.
Din păcate nu putem vorbi despre libertatea presei peste tot în lume.
Se pune pumnul în gură în continuare iar cenzura este la ea acasă.
Mai mult, aceste lucruri se fac la modul agresiv.
”Există în Rusia, Arabia Saudită, în Rusia. Sunt locuri unde se interzic cuvinte. Am revenit la forme extrem de brutale, lucru care este îngrijorător. Există și forme mai subtile și care iau adeseori forma unui bine general. Toate mișcările liberale care sunt în Europa, au pornit de la ideea de protejare a drepurilor omului, înțelese într-o altă prismă. Așa se restrâng libertățile. Există și autocenzură în care nu-ti mai bați capul să fii altfel, pentru că știi că nu răzbești. Lucrurile s-au petrecut întotdeauna și la noi. Ziariștii tineri în special au auzit: uiți ce-ai învățat la școală și aici faci ce spunem noi. Există jurnaliști de adaptare și jurnaliști cameleonici”.
Presa ne educă. Am auzit de multe ori acest lucru.
Pare însă că și reversul medaliei este la fel de plauzibil.
”Publicul are un rol crucial în cum arată jurnalismul într-o țară. Dacă un anumit produs se vinde bine, se investește în acel produs. Publicul poate modela conținutul mass media. Unde publicul nu trebuie să aibă acest rol, este în zona de jurnalism. Acolo vorbim despre valori profesionale. Redacțiile trebuie să modeleze gusturile. Există și crowd funding-publicul redevine stăpânul produselor media; își alege și are o relație cu producătorul și poate vorbi cu el. Donatorii pentru proiectele independente de media îi trag de mânecă pe jurnaliști și fac și publicitate: am donat pentru că…”.
Libertatea presei este a noastră, a celor care o practicăm.
Însă este și a celor care ne citesc, ascultă și văd.
Și oamenii și instituțiile au derapaje. Iar presa ar trebui să rupă lesa.
”Ziua este marcată în mod simbolic, pentru a-i da vizibilitate, pentru a sensibiliza și restul lumii că există ceva care trebuie iubit și protejat și monitorizat, pentru că se poate pierde foarte rapid. Au existat ani în care s-a sărbătorit în stradă și a prilejuit întâlniri între redacții și public sau pe treptele Parlamentului, ale SRI. Perioada asta nu este bună pentru libertatea presei dar este bună pentru jurnaliști. Acum se vede cât de imortant este un jurnalist la casa omului”.
În meseria asta se moare. Pentru că se apară niște principii sau pentru că se relatează despre cei care apară pământuri și țări.
Iar când se moare din cauza principiilor, lucrurile denaturează.
Însă moartea nu pare să dezarmeze, în meseria asta.
”Crește numărul de jurnliști căzuți la datorie. Numărul celor uciși în incidente violente, anul trecut, a fost mai mare decât al celor uciși în teatrele de război. Ceea ce încearcă cei care fac asta este să-i descurajeze pe cei care vin și caută. Vor timorarea vocilor care vor să se exprime. Este instaurarea regimului fricii. Dacă vorbești, o pățești. Însă nu a reușit nimeni, niciodată”.
